Rodica Mandache: ”Viața a fost generoasă cu mine”

În primul rând, felicitări pentru steaua primită, alături de doamna Valeria Seciu și de Ion Besoiu. V-au încercat emoții mari?

Mulțumesc. Da, pot spune că atunci când am aflat, cu doar trei, patru zile înainte de ceremonie, am fost emoționată, dar am avut și un sentiment de jenă. Nu mi se pare că unul merită mai mult decât altul și după lumea de pe stradă, pe care nu o cunoșteam, m-a oprit și îmi spunea că trebuia demult să fie. Cred că am avut doar un mare noroc, că a fost o ocazie specială la care nu te aștepți.

Cum a fost ceremonia?

A fost o experiență agreabilă, extrem de frumoasă. M-am simțit importantă și mi-a plăcut că am fost împreună cu Valeria Seciu și cu Ion Besoiu, doi actori pe care îi admir foarte mult. Nu mă socotesc cu stea în frunte și acum să spun că sunt, însă pe de altă parte socotesc că după generația noastră de actori chiar dacă vor fi alți colegi mai tineri care se vor remarca, noi vom rămâne aici inclusiv prin aceste stele din Piața Timpului. E o bucurie, o împlinire. M-au sunat să mă felicite inclusiv fostele mele colege de liceu.

Mulți sunt în vacanță. Dumneavoastră repetați pentru o nouă premieră?

Da, premiera a fost în data de 7 iulie la Teatrul Odeon, unde joc eu în principal, iar la această piesă colaborez cu regizorul meu preferat, aș putea spune, cu Radu Afrim. Piesa este finlandeză, se numește ”Afaceri de familie”, de Rosa Liksom, și are o distribuție de excepție: Antoaneta Zaharia și soțul ei, Marius Damian, Pavel Bartoș, Mihai Smarandache care este, să spun, actorul ”fierbinte” al teatrului nostru, are o disponibilitate extrordinară, Nicoleta Lefter, Alin Rodin, un actor de la Piatra Neamț, Cezar Antal, pentru care sunt într-o admirație nebună, cum eram când eram tânără de Carmen Stănescu sau Florin Piersic. Iar eu am un rol foarte mic, dar în același tip am și un rol foarte mare. Pentru că joacă una dintre studentele mele, Ruxandra Maniu, care interpretează rolul principal.

Și veți avea concediu?

Ar trebui să am, dar nu știu unde voi merge. Am mai multe invitații și probabil o s-o onorez pe una dintre ele. Am și o nepoțică, Catinca, care are patru anișori, iar vacanțele mele sunt legate de ea. În general, îmi place s-o duc la teatru, să citim cărticele, dar deja a crescut, are personalitate, și dacă până acum eu îi comandam, acum îmi comandă ea mie. (râde)

Vă ajută să vă mențineți energia la cote înalte?

Da, ea este unele dintre cele care îmi încarcă cel mai bine bateriile. Poate chiar cea mai importantă sursă! (râde)

Este și meritul fiicei dumnevoastră, regizorul Diana Mihailopol, mama Catincăi?

Referitor la fiica mea, eu nu recepționez o mare bucurie, ci o mare grijă, mistuitoare. Nu știu de ce simt așa. Mi se strânge inima de fiecare dată când mă gândesc la ea, la ce are de făcut. Însă toate lucrurile bune pe care le-am făcut sunt datorită ei.

Ați jucat în multe filme cu priză la public (”Nea Mărin Miliardar”, ”Buletin de București”, ”Căsătorie cu repetiție” etc.). Ce personaj e totuși de referință pentru cariera dv.?

Sunt multe filme în care am jucat, dar nu a fost cariera pe care am visat-o. Mi-aș fi dorit să fie ca cea pe care am avut-o în teatru. Deși am avut colaborări foarte frumoase și roluri importante și în filme, cu personaje care au rămas și după foarte mulți ani.

Cum este și rolul Doruleț, din ”Visul unei nopți de iarnă” în care ați jucat cu Florin Piersic? Țineți legătura cu marele actor?

Da, vorbim des. Florin Piersic mi-a transformat viața. Să joci împreună cu el pentru orice actriță era un pas foarte important. Dar am foarte mulți parteneri pe care îi stimez și simt că le sunt datoare.

Care sunt marile satisfacții ale vieții dv.?

Copilul, nepoata, prieteniile, rolurile, cărțile citite, pentru că sunt o mare iubitoare de cărți. Recent am citit ”O vară de răscruce” a lui Truman Capote, ”Scânteia” scrisă de Sylvia Nasar, în care este vorba despre copiii autiști, o altă carte despre visurile și coșmarurile copilăriei… Și, de asemenea, mă bucur de clipele când pot să ascult muzică, atât acasă cât și la spectacole. Sunt o spectatoare fanatică a concertelor de muzică simfonică și nu numai. Îmi place muzica care mă emoționează și reușește să îmi schimbe starea. Merg la Ateneu și în alte locații de spectacole ori de câte ori pot. Sunt destul de bogată în cunoștințele muzicale.

Aveți și regrete sunt fiecare întâmplare, bună sau rea, își are rostul ei?

Viața a fost generoasă cu mine și ar fi indecent să gândesc că ar trebui să regret ceva. Nu am regrete pentru că nu mă ajută cu nimic, dar poate cândva aveam. Cine știe?!

De la toamnă unde vă pot vedea spectatorii?

La Teatrul Odeon și la Bulandra, în multe spectacole: ”Un tramvai numit dorință”, ”Titanic Vals”, Joi mega.JOY, ”Natură moartă cu nepot obez”, ”Pyramus & Thisbe 4 You”, ”Omul cel bun din Seciuan”.

Nu pot trăi fără…

Oamenii esențiali și activitățile de suflet – ”Fără teatru eu nu pot să trăiesc. La fel fără prieteni, fără să citesc. Bineînțeles, îmi iubesc nepoata, n-aș putea trăi nicio secundă fără ea. Fără fiica mea, de asemenea. Și iubesc mult și animalele.”

Credit foto: Teatrul Metropolis