RĂZVAN EXARHU: ”Umorul mă ajută să găsesc justa măsură între superficial şi esențial”

 

Cum ai primit vestea participării în juriul MasterChef?
Cu bucurie şi luciditate. Îmi doream să revin în media, dar voiam un proiect mai complex şi provocator decât ce am făcut până acum. Mi se pare foarte frumos că tocmai noua mea meserie, cea de bucătar, m-a adus înapoi pe sticlă.

Ai avut și unele temeri?
Am avut emoții, dar nu temeri. Şi emoțiile sunt obligatorii, zic eu, atunci când eşti implicat total.

De când lucrați împreună, ce ai învățat de la Chef Samuel Le Torriellec și de la Liviu Popescu?
Noi ne-am cunoscut cu puțin timp înainte de a începe filmările şi am reuşit foarte repede să devenim o echipă. Suntem diferiți, dar compatibili prin experienţa de viață şi simțul umorului. Samuel este o sursă inepuizabilă de pasiune şi excelență în gastronomie. Vorbim aceeaşi limbă a bucătăriei şi mă bucur nespus să fim colegi şi prieteni. Liviu este un om exuberant, dar şi foarte concentrat pe business-ul de ospitalitate, pe care îl înțelege şi îl explică foarte bine şi incitant. Pe scurt, mă simt perfect şi norocos alături de colegii mei.

Când a luat naștere pasiunea ta culinară?
A luat naştere de când am fost un copil cuminte, care nu făcea nazuri la mâncare. Tehnic vorbind, am început să gătesc des în studenție. Făceam multe supe şi mâncărici scăzute la reşou. Apoi, gătitul a devenit ceva care trebuia împărtășit cu prietenii şi chiar un soi de competiție, pentru că şi ei găteau.

Și ce găteai pe atunci?
Prima găteală serioasă, de care îmi aduc aminte, a fost o mâncare de bame, executată cu multă consultanță de la mama, prin telefon. Îmi plac la nebunie bamele şi trebuie gătite cu grijă, să rămână întregi, uşor crocante. Aşa că sunt destul de mulțumit de această primă amintire.

Care sunt principiile tale de bază în bucătărie, cele pe care nu le încalci niciodată?
Pornesc de la ingrediente foarte bune şi mă uit pe fereastră. Adică respect sezonalitatea şi caut acele lucruri care au legătură cu anotimpul.

Cum arată în prezent viața ta în afara show-ului MasterChef?
Pendulează între scris şi gătit. Cam ca de obicei, adică.

Care consideri că este deliciul tău culinar?
Pâinea bună cu unt démi-sel este ceva ce cred că primeşti la intrarea în Rai. Pentru mine, aşa începe gustul perfect.

Care este cea mai ciudată mâncare pe care ai încercat-o vreodată. Și unde?
O scoică cu un gust destul de suspect, în Italia.

Ce NU ai putea mânca vreodată?
Ochii unui animal. Poate şi viermi vii.

Între bucătăriile lumii (mediteraneană, asiatică, franțuzească etc.), cea românească pe ce loc se află în topul tău?
Nu fac comparații. Bucătăria românească e în sufletul meu, nu pot să o compar cu altceva. Aproape toți avem, din când în când, o lipsă de sarmale în organism. Dar e minunat să descoperi alte gusturi şi ingrediente şi să rămâi curios.

Este vreun ”ingredient secret” pe care îl folosești în majoritatea preparatelor tale?
Echilibrul între gusturile fundamentale.

Care ar fi de acum înainte provocarea supremă pentru tine?
Cam aceeaşi ca şi până acum. Să îmi păstrez umorul şi pofta de joacă.

ÎNTREBARE ÎNCUIETOARE

Care sunt pașii rețetei tale de succes?
Multă muncă şi curiozitate.

Nu pot trăi fără…

Umor – ”Mă ajută să găsesc justa măsură între superficial şi esențial.”
Oameni – ”Ei dau sens gesturilor pe care le fac.”
Gustul bun – ”Aici includ tot ce ne înconjoară, ce mâncăm, ce bem, aerul, ce vorbim şi ce simțim.”

 

Credit foto: Pro Tv