Raluca Lăzăruț a născut natural și se pare că și la cea de-a doua sarcină are de gând să facă același lucru. Vedeta a devenit activă pe blog-ul ei și a povestit, cu toate detaliile, cum a decurs naștere Gemmei. Redăm mai jos câteva pasaje din povestea Ralucăi, care doar peste câteva luni va retrăi aceste emoții, în sala de nașteri.
Raluca Lăzăruț: „Cum am adus pe lume un vrednic urmaș”
„Motivul pentru care m-am gândit că ar fi interesant să împărtășesc experiența personală e că povestea a stârnit și încă stârnește interes. Am povestit de-a lungul timpului – atunci când era proaspăt subiectul, dar și recent, uitându-mă în urmă la întreg episodul – cum am născut și cu ce imagine am rămas eu asupra aducerii pe lume a unui copil.
Gemma are 2 ani și jumatate, s-a născut pe un frig năpraznic, la început de Ianuarie. M-am dus la spital într-o vineri dimineața, că doar ce altceva ai de făcut într-un weekend geros când tu ești o balenă. Am născut natural, deși românca din mine țipa după cezariană în primele luni, tot îl iscodeam pe doctor de ce nu vrea să mă opereze. Ăla mi-a tot explicat că nu e o intervenție ușoară, că se taie multe rânduri de mușchi, că recuperarea e mult mai grea decât la nașterea naturală și că de obicei americancele fac o dramă când li se spune că trebuie să nască prin cezariană, dintr-un motiv sau altul.
Iar despre nașterile naturale made in România am auzit o mulțime de grozăvii, cu stat în travaliu câte două zile, cu repercusiuni asupra corpului, cu sechele de tot felul. Cea mai simpatică poveste vine de la o prietenă care s-a rupt tare la naștere și doctorul e cusut-o prea mult, era foarte strâmtă, cea mai strâmtă… celelalte picanterii care au urmat nu vi le mai spun. Așa că mă gândeam de ce să risc să am o experiență nasoală când există și o altă variantă.
N-am luat în considerare nașterea naturală cu epidurală, pentru că ceea ce știam eu din România – și m-am interesat, e încă valabil – e că nu se administrează epidurala decât la dilatație 5. Păi multe femei, când ajung la acest grad de dilatație, sunt deja în Iad, adică nivelul durerii e de nesuportat, așa că da, îți trebuie curaj să te înhami la treaba asta.
Merg la Northwestern Hospital de când am fost prima oară la ginecolog în America și n-am avut decât un singur doctor de la început, o să mor cu Garvey de gât. Ce însă nu-ți garantează spitalul ăsta e că o să naști cu doctorul tău (asta dacă nu ești programată pentru cezariană), pentru că, fiind foarte mare și fiecare medic având extrem de multe paciente, dacă ar veni la spital pentru fiecare naștere, ar trebui să se mute acolo probabil. Așa că de pe la 6, 7 luni de sarcină te rotești cu vizitele pe la ceilalți doctori, ca măcar să te familiarizezi cu ei și să te simți mai comfortabil dacă te nimerești pe tura lor când ești în travaliu. Am apucat să văd vreo 5, dar chiar pe doctorița cu care am născut-o pe Gemma n-am prins-o.
Raluca Lăzăruț: „A venit epidurala ca un trofeu mult așteptat”
Așa că la 39 săptămâni și două zile m-am prezentat voioasă – la propriu- la spital să aduc pe lume un little gem. Zic voioasă că n-am avut o sarcină dificilă, am fost energică și fresh până la final. Mai mult decât atât, nu aveam niciun simptom că s-ar apropia nașterea, nici crampe, nici contracții, nu eram nici dilatată, deci m-am dus ca o floare, doar cu dorință.
Procesul merge așa, cum te internează îți pun o perfuzie cu oxitocină, responsbilă cu declanșarea travaliului și dilatarea ușoară a colului, nu se dau doze mari și nici bruște, ca totul să simuleze creșterea naturală în corp a acestui hormon. Ideea e că și după naștere, când nivelul de oxitocină e crescut (și bănuiesc eu că la mine era mare, dacă mi-au dat și înainte să încep eu să-l secret în mod natural), ai această stare de bine, de fericire, cumva de îndrăgosteală, de aia se mai și numește hormonul iubirii. Și apoi te lasă de capul tău acolo, să te uiți la TV, să faci Facetime cu părinții, să pui soțul să promită că nu se uită de unde iese copilul, de astea…
Nu știu cât de repede o merge treaba asta la alte femei – cică la al doilea copil ar fi mult mai rapid totul – dar la mine nu s-au derulat lucrurile as planned, așa că după vreo 5 ore de oxitocină eu aveam dilatație de 3 cm, un caca-maca, cum s-ar spune. Mai veneau din când doctorul sau câte o asistentă să vadă ce și cum, dar abia către asfințit am început să simt primele contracții timide. Spun de asfințit pentru că mi-e și acum foarte vie amintirea momentului, un amestec de emoție -că na, nu știi cum evoluează lucrurile- niște trăiri ale corpului pe care nu le-am experimentat până atunci și view-ul de la geamul salonului, un apus de soare de ăla de vreme rece, chiar deasupra lacului Michigan, că salonul avea vedere la apă.
A venit epidurala ca un trofeu mult așteptat, mi s-a administrat destul de rapid și apoi te instalează frumușel în pat și aia e, aștepți să vină, că mi s-a spus că efectiv simți când e pregătit copilul să apară. Și așa e, simți. Ce mi s-a părut interesant e că îți dau o mini telecomandă atașată la perfuzia cu epidurală și îți administrezi tu doză nouă când începi să-ți simți picioarele sau dacă se mai duce din efectul ei și tu nu vrei să simți nimic , pe ideea “anesteziază-te, mămică, până nu mai poți”. Și era deja 10 seara, așa că mi-au prupus să dorm și eu m-am culcat. Abia asta mi se pare medicină modernă, tu să dormi, dar corpul tău e în travaliu. Abia asta-i șmecherie! :))
N-am dormit buștean, ca acasă, fără nicio grijă, dar te odihnești. Long story short, la 5.50 dimineața m-a trezit brusc copila, bătea la ușă. Aveau dreptate, simți efectiv.
E ireal cum împingi cu creierul, adică nu simți efectiv nimic și tu totuși împingi când ți se spune că ai o contracție. Ireal! Că doar ei vedeau pe monitor când se pregătea să se formeze, ca o tornadă. Eu primele minute chiar credeam că nu fac ce trebuie sau că nu se întâmplă nimic, până nu mi-a zis taică-su că are păr mult. M-am mirat, că se zice în popor că bebelușii care se nasc cu păr dau arsuri mamei în timpul sarcinii, iar eu nu avusesem deloc. Între următoarele două contracții am întrebat doctorița de asta și mi-a zis că e un mit. No bine.
După 20 de min de acest împins versus respiro, o asistentă o sună pe doctorița mea că o altă pacientă de-a ei e aproape să nască efectiv și doctorița îi spunea ăleia să nu mai împingă… Atunci mi-am dat seama că e groasă treaba și că țin oamenii pe loc din a-și aduce urmașii pe lume, io tot cu bun simț cum mă știți :)) Așa că m-am concentrat o dată de mi s-au spart vasele de sânge din ochii și la 6.27 a venit grasa mea.
A fost ridicol de emoționant (de la atâta oxitocină probabil). Tot! Și cu lacrimi și cu umor și cu de toate. Partea aia o țin doar pentru mine, măcar atât, ca să nu diluez farmecul experienței. Asta e ca și la dramele personale, după ce-ai trecut printr-o încercare grea, care te-a pus la pământ emoțional sau care te-a lăsat cu ditamai sechelele, dar când într-un final vorbești despre ea, o diseci și o împărtășești, își pierde din puterea pe care a avut-a asupra ta, adică ești pe jumătate vindecat. Iar eu vreau să fiu în continuare fermecată în totalitate”, povestește Raluca, pe blog, iar povestea completă o puteți citi aici.
Raluca Lăzăruț este din nou gravidă
Sunt mai bine de 7 ani de când Raluca Lăzăruț (39 de ani) a părăsit de tot România, dar puțini sunt cei care nu și-o mai amintesc de la TV. „Big Brother” (2004), „Superbingo Metropolis (2010)” și pupitrul știrilor de la Kanal D sunt principalele proiecte în care s-a remarcat Raluca. Bruneta, care a devenit mamă în 2020, a anunțat că este din nou însărcinată și a făcut-o într-un mod haios.
A publicat pe Instagram două imagini în care i se vede burtica de gravidă, cel mai probabil fiind deja în cel de-al doilea trimestru. „2022. Anul în care cresc un al doilea omuleț, dar cu toate acestea nu-mi pot ține plantele în viață”. Felicitările au curs cu duiumul și multe vedete din România au complimentat-o și i-au urat numai lucruri frumoase, printre care Simona Gherghe, Ionela Năstase, Cristina Cioran, Laura Belecciu, Geanina Ilieș, Anca Lungu etc.