Puiu Călinescu, bucuriile și suferințele unui genial actor de comedie. "Eu cred că am să râd şi pe lumea cealaltă"

Actorul de comedie Puiu Călinescu (Alexandru Călinescu) s-a născut la 21 iunie 1920 în Bucureşti, în cartierul Griviţa. A fost fiul actorului Jean Tomescu. Succesul său s-a datorat în special grimaselor din scenete, dar şi talentului de a interpreta personajele într-un mod original.

A fost crescut de mama sa, Fotina Călinescu, muncitoare într-o fabrică de ţigarete. Avea 5 ani când mama lui a murit, la vârsta de 23 de ani, iar după decesul prematur al acesteia a fost îngrijit de bunica maternă și de surorile mamei. Nu a avut o copilărie ușoară, nu a avut parte de nici o jucări, după cum povestea fiica lui.

Şi-a început cariera jucând în „revistele” de cinematograf ce prefaţau cândva, în sălile de cinema, proiecţia unui film, menţionează site-ul http://aarc.ro („All About Romanian Cinema”), revistă online editată de Uniunea Cineaştilor din România.

„Am fost orfan de mamă de la 5 ani şi am fost crescut de surorile ei. Prima mea muncă de artist a fost să lipesc afişe de spectacole în Bucureşti, la cinema. Pe vremea aceea erau filme mute şi în pauză, când se schimbau rolele cu peliculă, eu ieşeam în sală, în faţa ecranului, ca să fac lumea să râdă. Eu nu am şcoli şi diplome, ce am învăţat am învăţat din acele filme, de pe stradă şi din viaţă. Secretul este munca, munca neîntreruptă, cu idei noi, cu veşnice căutări! Păi eu sunt bolnav dacă nu am repetiţii, sau spectacole, sau turnee, trebuie să fac mereu câte ceva. Iar dacă nu am ce, caut până găsesc”, povestea Puiu Călinescu, într-un interviu cu Eugenia Vodă.

Din 1948 a intrat în trupa Teatrului „Constantin Tănase”, care l-a consacrat şi căruia artistul i-a rămas credincios până la sfârşitul vieţii. Şi-a scris singur partiturile comice pentru spectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluri trăsnite („Un băiat de zahăr ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor” etc.), al căror protagonist a fost timp de zeci de ani. Creator al unui personaj unic, a fost actor de comedie prin vocaţie, declanşând râsul doar la simpla sa apariţie.

VEZI  GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

Dintre spectacolele „one-man show” merită amintite: „Sonatul lunii”, „Frumosul din pădurea… zăpăcită”, „Eu vă fac să râdeţi!”, „E nemaipomenit!”, „Omul care aduce râsul”, „Bărbatul fatal”, „Superman”, „O seară la Boema”.

A apărut în numeroase scenete la teatru şi la televiziune: „Azilul MacFerlan”, „Fără mănuşi”, „Şi Ilie face sport”, „Cer cuvântul!”, „Un băiat iubeşte o fată”, „Ca la Revistă”, „Pagini alese din Revista de altădată”, „Nicuţă… la Tănase”, „Femei… femei… femei…”, „Restaurant de lux”, „Uimitoarele aventuri ale lui Spirache”, „Magazin de stat”, „Bimbirică”, „Nu servim în stare de ebrietate!”, „În gară”, „Inspecţie”, „Ora de gimnastică”, „Bujor al 12-lea”, precizează Agerpres.

Din filmografia actorului fac parte peliculele: „Şofer de mare viteză” (1955), „Directorul nostru” (1955), „O poveste obişnuită… o poveste ca în basme” (1959), „O zi pierdută” (1960), „Celebrul 702” (1961), „S-a furat o bombă” (1962), „Sub cupola albastră” (1962), „Vacanţă la mare” (1962), „Un surâs în plină vară” (1963), „De-aş fi… Harap Alb” (1965), „Corigenţa domnului profesor” (1966), „Faust XX” (1966), „Împuşcături pe portativ” (1967), „Balul de sâmbătă seară” (1967), seria „Brigada Diverse” (1970, 1971), „Informaţii gară” (1971), „Fraţii Jderi” (1974), „Serenadă pentru etajul XII” (1976), „Nea Mărin miliardar” (1979), „Expresul de Buftea” (1979).

„Pentru mine râsul este o condiţie a vieţii. Cred că biata mama s-a gândit ca eu să fiu de ‘râsul lumii’. Există şi oameni mai acri, mai închişi, mai mofluzi, iar eu îmi fac o datorie să îi fac să râdă… Eu cred că am să râd şi pe lumea cealaltă, acolo, în Cosmos”, spunea Puiu Călinescu într-un interviu, citat pe site-ul Teatrului Tănase.

Actorul Puiu Călinescu a murit la 16 mai 1997, pe un pat de spital, la „Floreasca”, spunându-le bancuri asistentelor medicale care îl îngrijeau, până în ultima clipă.

Carmen Călinescu, fiica lui Puiu Călinescu, a povestit despre tatăl ei, într-un interviu pentru Jurnalul Național. „Mama l-a cunoscut de prin 1944. A fost o iubire nebună. Mama, fată de pension, cu fiţe, avea o prietenă şi mergeau împreună la film. Taică-miu juca în pauză la cinematograf. Se uita la Stan şi Bran, la Charlie Chaplin şi apoi intra şi juca… Ei au fost profesorii lui! ”, îşi mai aminteşte fiica lui.

Puiu Călinescu și-a găsit fiica moartă în casă

Cu doi ani înainte să moară, Puiu Călinescu a trecut printr-o tragedie de nedescris. Și-a găsit fiica moartă, în casă. „În 1995, sora mea, Silvia, a murit la 50 de ani. Între mine şi ea era o diferenţă de 11 ani. Iar tata a plecat, doi ani mai târziu, la 16 mai 1997. A fost cumplit! Sora mea a avut o moarte fulgerătoare. Era văduvă şi rămăsese singură. Băiatul ei, Bogdan, era plecat la mare. În 1995 nu prea erau telefoane mobile să ţinem legătura. Eu, cu mama şi cu tata, eram în vacanţă, la Predeal. Când ne-am întors în Bucureşti, am sunat-o pe Silvia, dar nu răspundea. Am mers şi am spart uşa. Ea era moartă în hol, făcuse comoţie cerebrală!”, a povestit Carmen, fiica marelui actor.

Citește și: Aurelian Andreescu ar fi împlinit 81 de ani. Cum a murit, de fapt, marele cântăreţ, la doar 44 de ani: “Niște nenorociți, așa-ziși fani, l-au convins să…”

Citește și: Mihaela Runceanu, solista ucisă în floarea vârstei, ar fi împlinit 68 de ani. Filmul crimei care a îngrozit România