Actrița Nouria Nouri și Daniel Iordăchioaie au divorțat în anul 2013, după un mariaj de 14 ani. Cei doi au împreună doi copii, Salma și Darius, au custodie comună, dar iată că, potrivit lui Daniel, copiii au rămas să locuiască la el. Salma are 14 ani și este o talentată balerină, iar Darius are 23 de ani și a ales să urmeze Facultatea de Drept.
Nouria Nouri: „Să rămână copiii la tată nu înseamnă că mama dispare”
Actrița și profesoara Nouria Nouria îi dă replica fostului soț, după ce acesta a dezvăluit că fiul și fiica lor au rămas la el, după divorț, afirmând că i-a fost „uluitor de greu”.
„El a dorit să divorțăm, iar copiii am hotărât să rămână cu el, în casa în care au crescut. Am vrut să-l responsabilizez ca tată.
Știm cu toții cât se implică majoritatea taților după un divorț. Am vrut să evit această situație, știind că de mine nu va trage nimeni să fiu prezentă în viața copiilor.
Să rămână copiii la tată nu înseamnă că mama dispare. Ba, chiar e posibil să fie mai mult prezentă în viața copiilor decât tatăl «erou»”, a declarat Nouria Nouri, pentru Click!
La fel ca soțul ei, și Nouria recunoaște că acum sunt în relații civilizate, iar singurul lor scop îl reprezintă binele copiilor.
„Vorbind concret, fiul meu, din momentul în care a devenit major, s-a mutat lângă mine (suntem vecini), iar fiica mea, chiar în acest moment este cu mine. Nu le-am lipsit niciodată copiilor.
Iar, cu Daniel sunt în relații normale, de părinți ai acelorași copii. Anul trecut, de exemplu, am petrecut ziua Salmei împreună, alături și de fiul nostru, dar și de iubitul meu, pe care l-a cunoscut și cu care s-a înțeles neașteptat de bine„, a mai spus Nouria pentru sursa citată.
:quality(75)/https://www.libertateapentrufemei.ro/wp-content/uploads/2024/02/fiica-lui-daniel-iordachioaie-3.webp)
Nouria Nouria: „Nu-i mai plângeți de milă unui tată care spune cu lacrimi în ochii «ambii copii au rămas la mine»”
Ulterior, Nouria a scris și pe pagina ei de Facebook, cu lux de amănunte, cum a fost separarea de fostul soț. Actrița a răbufnit acum după ani de tăcere.
- „Divorțul a fost dorit și cerut cu insistență de fostul meu soț. Nu voi preciza motivul concret, doar voi cita vorbele lui de atunci: “Vreau libertate! Simt că mă sufoc!”
- Asta s-a întâmplat în octombrie 2013, iar pe 3 noiembrie am depus actele la notar.
- Când am depus actele, fostul meu soț era sănătos, nu avea niciun diagnostic, de niciun fel! Asta cu cancerul a apărut mai târziu, iar eu am aflat din presă. Eram divorțați de vreo doi ani când am citit în presă. Mie, personal, nu mi-a spus asta niciodată. Știu și eu, cum știți și voi.
- Copiii au rămas în custodie comună și am decis să rămână în casa în care au crescut. Eu am plecat într-o casă goală (fără pat, mașină de spălat, televizor etc). Era casa nașilor mei, unde anterior îl ajutaseră pe fostul să facă sediul școlii lui de muzică.
- De ce am decis să rămână copiii cu el în casă? Fiindcă era plecat non stop de acasă și asta era singura soluție să-și vadă tatăl mai des decât de două-trei ori pe an.
- În primii ani, mama fostului soț s-a mutat în casa care fusese a noastră, s-a încălțat în papucii mei și s-a așezat la conducere. Aici ar fi muuulte de spus, dar mă abțin. Sper să nu mai fiu provocată vreodată!!!
- În cei 10 ani de la divorț, am fost mereu alături de copiii mei, i-am îngrijit, i-am educat, i-am plimbat, i-am îmbrăcat, i-am susținut în demersurile lor școlare, am făcut lecții cu ei, le-am fost paznic și sfetnic. Relația dintre noi este de prietenie și dragoste necondiționată. Copiii nu mi-au simțit lipsa niciodată fiindcă am fost lângă ei mereu.
Știu că neamul ăsta înapoiat consideră că dacă rămân copiii la tată, e ca și când mama îi aruncă la tomberon și ea dispare. Nu, nu e așa. Tații care își pun coada pe spinare și vor să se care din viața de familie ar fi bine să afle ce înseamnă să crești copii, să fii responsabil, să renunți la vicii, să faci piața, să speli rufe, să le dai mâncare, să-i ajuți la lecții și să mai fii capabil să construiești și o legătură cu ei.
Ăia care nu vor așa, pot fi obligați! E ușor să dai din fund, să vrei mulți copii și când te plictisești să vrei să pleci ca și când totul a fost egal cu zero.
Hai să nu mai fim proaste și să nu mai devenim sclavele toanelor bărbaților! În fața copiilor avem obligații egale, fie că suntem mame, fie că suntem tați! Nu-i mai plângeți de milă unui tată care spune cu lacrimi în ochii “ambii copii au rămas la mine”. Alții se judecă ani de zile numai să aibă voie să vadă copiii, iar alții, care au acces la copii când doresc, jelesc și se victimizează de zici că numai ei se ocupă de copii. Dă bine la publicul înapoiat care sare ca ars, de zici că toți au trăit în casă cu noi și știu ei mai bine cum stau lucrurile!
Atât timp cât copiii știu exact CINE și CUM se ocupă de ei și de liniștea lor emoțională, lumea ar fi bine să-și vadă de viața ei și să nu-și mai dea cu părerea fiindcă nu face decât să arate ce nivel intelectual are. Unul foarte scăzut! Mulțumesc pentru atenție!”.
Ce a declarat Daniel Iordăchioaie în podcastul Cristinei Șișcanu
Recent invitat în emisiunea Cristinei Șișcanu, de la Metropola TV, „După faptă și răsplată”, Daniel Iordăchioaie a făcut câteva declarații despre familia lui.
„Cu fosta soție în ce relație ești?, a întrebat Șișcanu. „Cu care dintre ele, că am două?”, a răspuns solistul. „Cu ultima (n.r. Nouria Nouri)”.
„Avem o relație civilizată, ne preocupă binele copiilor noștri, ambii copii îi am cu ea. A fost o conveniență, ambii copii au rămas la mine, iar eu m-am bucurat foarte tare de asta și ne ocupăm împreună, unii mai mult, alții mai puțin, în funcție de posibilitățile fiecăruia, de binele și de interesul lor”.
Daniel Iordăchioaie, despre viața de tată: „Foarte greu mi-a fost, îngrozitor, uluitor de greu”
„Nu-ți este greu să crești doi copii? Și fată și băiat?”, l-a mai întrebat moderatoarea.
„Foarte greu și nu numai că fată și băiat. Diferențele dintre ei continuă, unul are 23 și celălalt, 14. Adică diferențele sunt multe. Foarte greu mi-a fost, îngrozitor, uluitor de greu, eu nu am știut că poate fi atât de greu. Prăpăstiile au fost la fiecare pas, la fiecare talpă, dar am reușit și cu ajutorul puținilor oameni care au rămas cu mine după evenimentele din perioada aceea.
Și datorită părinților mei, pe tata l-am pierdut acum trei ani…tata e pentru mine un exemplu de sacrificiu. Pot să spun atât, în momentul în care părinții mei au aflat despre povestea asta s-a pus problema, pentru că eu singur, cu meseria pe care o am, la cât de mici erau copiii atunci, nu aveam cum fizic…
Și s-a pus problema ca tatăl meu, un om la 70 și ceva de ani, cu 4 bypass-uri pe inimă, cu o fibroză pulmonară de 70 la sută, bolnav, bătrân, să rămână singur, ca mama mea să poată să vină în București și să mă ajute.
Acum suntem mult mai ok ca atunci, evident, au trecut anii peste noi, am înțeles că prioritatea dintre noi o reprezintă copiii și nu animozitățile care au dus la divorț și suntem ok”, a declarat Daniel, în discuția cu Cristina Șișcanu.
“Tu ai fost, cumva, părinte singur”.
“Cumva, da. La început, acum 10 ani, nu am fost chiar singur, am avut norocul ca mama mea să poată să vină să mă ajute cumva. Fetița nu avea 4 ani”.