Sâmbătă seara, la orele 23.00, pe scenă a urcat marele Nicu Alifantis, venit să-l omagieze pe regretatul Ivan Patzaichin, cel mai cunoscut canoist roman, multiplu campion olimpic si mondial, originar de la Mila 23, din Deltă.
Artistul își anunțase sosirea la Tulcea printr-o postare pe Facebook: ”Purtându-l în gând și-n suflet pe Ivan, pornesc spre Tulcea, la cea de-a 13-a ediție a Festivalului Ivan Patzaichin – Rowmania. Vă aștept mâine-seară la concertul de pe Faleza Dunării”. A postat și o fotografie în care apar îmbrățișați, care a stârnit multe aduceri aminte.
Iar ce a urmat, la Tulcea, a fost un cadou minunat pentru publicul care a înfruntat răcoarea serii. Nu mulți rămăseseră în fața scenei, dată fiind ora târzie pentru un oraș ușor adormit. Cu toate acestea, artistul, care în mai a împlinit 70 de ani, a cântat ca un profesionist, aducând pe scenă mult-iubitele acorduri din ”Ploaie în luna lui Marte”, ”Ce bine că ești” sau ”Piața Romană nr. 9”, alături de trupa cu care cântă deja de 30 de ani, Zan, formată din Virgil Popescu, Sorin Voinea, Răzvan Mirică și Relu Bitulescu.
Nicu Alifantis, melodie pentru mama aromâncă și bunicul navigator
În ciuda vârstei, glasul i-a sunat cristalin ca de obicei, iar prezența scenică a fost de milioane. Mai mult, Nicu Alifantis, originar tot de la Dunăre, dar din Brăila, a amintit de mama sa, căreia i-a închinat o melodie, ”Cântic di sârmânițâ” (un cântec de leagăn), sau de bunicul său, care o viață întreagă a navigat.
Amintim că mama artistului era aromână, de aici și limba în care a fost scrisă piesa.
De altfel, iată ce declara artistul despre familia lui, la un moment dat: „La mine în familie s-a adunat tot Balcanul din lume. Părinții mei, mama Evdocsia și tata Menelaus, au ajuns împotriva voinței lor pe aceste meleaguri și, după ce s-au resemnat, au continuat să-si trăiasca viața așa cum s-a putut.
Și uite așa am venit și eu pe lume, dintr-un tată pe jumătate grec (bunicul) și jumătate român (bunica) și dintr-o mamă pe jumătate machedoancă (bunica) și jumătate grecoaică (bunicul)”.
Iar pe scenă, momentul în care a cântat în aromână a fost unul extrem de emoționant. Artistul s-a deschis în fața publicului chiar dacă era vorba doar de o mână de oameni – nu mai mult de 200 de persoane. Puțin, foarte puțin, dacă ținem cont de faptul că la București concertele sale sunt cu casa închisă.
Iar în amintirea bunicului său, al cărui vis a fost să ajungă în Portugalia, a cântat o piesă chiar în portugheză, o surpriză minunată pentru toți cei prezenți.
Chiar dacă familia lui Nicu Alifantis a ajuns la Brăila fără să-și sorească asta, artistul e îndrăgostit de Dunăre și de tot ce înseamnă orașele ”cosmopolite” de la malul fluviului. Iar lui Ivan Patzaichin, a cărui memorie a cinstit-o recent, îi poartă o adâncă prietenie, chiar dacă sportivul a plecat prea devreme.
Citește și: