„Aveam senzația că știu totul despre mama mea. Până am devenit mamă și… am început să înțeleg ce înseamnă acest lucru. (…). Acum știu că femeia asta minunata mi-a dat nu numai viață, dar m-a și învățat cum s-o trăiesc. Mi-a pus în banca de date tot ce îmi folosește azi, cu răbdare și iubire, cu metodă și verificare, că, deh, a fost o viață profesoară. După ce s-a prăpădit Tata, singurul bărbat al vieții ei, iubirea vieții ei din liceu și până în ultima lui clipă, am luat-o lângă mine. Am simțit că așa trebuie să-i dau înapoi câte ceva din ce mi-a dat. N-am lăsat-o singură, pentru că m-a durut adânc singurătatea ei. Nu știu cum sunt alte mame, dar mă laud cu una grozavă, încă tânără și frumoasă, care nu se plânge de nimic, niciodată. Trebuie să ghicesc dacă are ceva pe suflet și nici atunci nu-s convinsă că vrea să fie ajutată. Cred că e o chestie a mamelor iubitoare, care au trăit numai pentru familia lor și care nu mai pot fi transformate. Nici nu cred că aș vrea, o iubesc exact așa cum e, fină și încă cicălitoare, de gașcă și blândă, îngrijorată de câte ori plec, liniștită când o sun sau mă întorc acasă. Mama e piesa de rezistență din structura mea, e cea care m-a adus mereu cu picioarele pe pământ, chiar dacă m-a lăsat să zbor cât de liber am vrut. Mama e iubirea cea mai stabilă din viața mea, alături de copilul meu și familia noastră. Sper să nu citească ce am scris aici, sigur o să plângă copios. Pentru că… așa e Mama. Suflet și iubire”, a declarat Mihaela  pentru www.alistmagazine.ro.

Citește și: