Mădălin Ionescu: ”Un an de zile aș călători, după care m-aș apuca să scriu”

 

WOWbiz este una dintre cele mai vizionate emisiuni, iar tu ai realizat o mulţime de interviuri cu numeroase personalităţi. Care dintre acestea te-a impresionat în mod deosebit?

Este adevărat, am avut șansa să iau interviuri unor oameni speciali, cu povești extraordinare de viață. Printre ei, și nu aș vrea să lezez pe nimeni, se numără Ghiță Mureșan, Lavinia Milosovici, doi foști sportivi de excepție, celebrul cuplu de antrenori Octavian Belu și Mariana Bitang, oameni de la care putem învăța în fiecare clipă, oameni care au trecut prin experiențe uimitoare.

Care consideri că este subiectul momentului?

Asta e o întrebare complicată. Dacă aș da un răspuns din perspectiva show-urilor de acest gen, s-ar putea să nu aibă niciun fel de relevanță pentru opțiunile imediate ale oamenilor. De exemplu, subiectul momentului ar fi că plătim impozit pe proprietatea privată, ceea ce este o absurditate. Un alt subiect al momentului ar fi faptul că ne aflăm într-o zonă în care au reapărut focarele de război. Și ar trebui să ne punem probleme serioase privind viitorul nostru, ca stat, și ce facem pentru a preîntâmpina eventuale crize cauzate de aceste mișcări militare. Eu cred că publicul amator de senzațional este atent la nuanțe de genul acesta. Pentru că toți plătim impozite. Toți, până la urmă, avem interese comune, cum sunt cele legate de protecția familiei, a mediului înconjurător. Nu văd de ce un public care este amator de senzațional să nu se uite la așa ceva.

Dar artistul momentului?

Este foarte greu să vorbești despre asta în România. Câți dintre artiștii care sunt în vogă își merită această faimă? Dacă vorbim despre calități umane, sunt câțiva deosebiți și nu aș vrea să dau nume acum. Sunt oameni care au reușit să impresioneze nu doar prin piesele pe care le-au scos, ci și prin viața lor personală. Sunt oameni profesioniști care au un sistem de valori foarte bine conturat.

Cum te înțelegi cu Iulia Albu, pe care telespectatorii o pot vedea în emisiune?

Iulia e un personaj „devastator”. Poți să ajungi să ai opinii diferite și pot sări scântei, dar în cele din urmă e un om constructiv, care s-a pliat foarte bine pe formatul WOWBiz. Pot să spun că avem o amiciție deosebită, avem un respect reciproc și respect pentru un produs comun pentru care lucrăm.

Când îți critică stilul vestimentar cum reacționezi?

Nu am o problemă atâta timp cât în emisiune nu mă îmbrac singur. Am un stilist pe care Kanal D l-a ales și dacă îl critică pe acest stilist, pe mine nu mă deranjează! (zâmbește) Și chiar dacă m-ar critica pentru ținutele mele obișnuite de zi cu zi, nu am nicio problemă. Nu am pretenția că sunt un etalon în modă, nu sunt nici un trendsetter în materie de fashion. Nu văd de ce m-aș supăra dacă m-ar critica Iulia Albu!

Totuși, au fost cazuri când unii s-au supărat foarte tare, cum e exemplul Mădălinei Ghenea.

În cazul celor care sunt dependenți de imaginea publică și care suferă de o doză de narcisim, un astfel de trofeu „Bau” poate reprezenta un cutremur pentru imaginea lor. Mulți dintre cei care l-au primit au recunoscut că nu au îmbrăcat, la acel moment, cea mai potrivită ținută. Însă unii sunt snobi sau nu suporta, în general, criticile și trăiesc o degringoladă personală. Mădălina Ghenea e o femeie obișnuită despre care se vorbește la superlativ. Dar trebuie să rămâi și în viața reală. Podiumul e o iluzie, până la urmă!

Dar Cristina, soția ta, te atenționează din când în când?

În privința ținutelor? Da, îmi spune: „Ți-ai luat cămașa asta și nu îți stă bine!”… Întotdeauna țin cont de părerea ei.

Dând timpul înapoi, ce te-a motivat la începutul drumului în lumea tumultuoasă a unei profesii publice?

De foarte tânăr am scris și am fost preocupat de ceea ce se întâmplă în jurul meu, am vrut să fiu jurnalist. Nu m-a interesat în perioada aia doar spectrul comunismului. Nu eram genul de executant docil. Am fost mai rebel. Dacă părinții plecau într-o excursie, atunci când eram întrebat dacă vreau să merg, spuneam „Nu”. Doream să merg cu ei, dar reacționam față de norme, față de tot ceea ce mi se spunea că e „corect”. Am încercat să descopăr propriile mele valori, să văd lumea și să o înțeleg cu proprii mei ochi. Și m-am apucat de scris foarte devreme. Mi-am făcut ziar acasă – ziar care avea și editoriale anticomuniste. Să pierzi ani întregi și să faci astfel de materiale, pe vremea aia, cred că spune ceva. Dovadă că mai târziu am ajuns să fac ceea ce fac astăzi.

Dacă ai fi rentier, cu ce ţi-ar plăcea să-ţi ocupi timpul?

Ar fi o situație ideală să ai niște proprietăți și să le dai altora să le exploateze, iar ție doar să îți vină banii… O perioadă m-aș duce prin cele mai misterioase locuri ale planetei și aș observa tot ce se întâmplă acolo. Aș merge în Insula Paștelui și pe toate insulele unde sunt vestigii antice sau preistorice construite într-o manieră inexplicabilă. Cred că există o istorie secretă a umanității, pe care o vom descoperi într-o zi. Mi-ar plăcea să merg în aceste locuri misterioase. Un an de zile aș călători, după care m-aș apuca să scriu.

În această vară unde vei merge cu familia în concediu?

Îmi doresc să merg în Grecia, pentru că este foarte accesibilă din perspectiva transportului. Am o teamă de avion, nu excesivă, dar am trăit o experiență marcantă. S-a întâmplat un incident cu ani în urmă, pe o cursă între Barcelona și Paris. Am căzut într-un unghi de 45 de grade cu avionul, cu măștile de oxigen pe față, cu toate bagajele prăbușite, cu stewardesele vomitând… De atunci am căpătat un fel de teamă, deși am mai zburat de zeci de ori, pentru că am fost nevoit. Și m-am luptat cu aceasta teamă… Dar trebuie să merg cu copiii, trebuie să le fac și lor o vacanță, iar Grecia e foarte frumoasă. Apoi vreau să îmi fac un concediu doar cu Cristina. Voi alege un traseu în Europa, o să o invit la mașină într-o dimineață, o să îi spun unde mergem și o să plecăm la drum.

Când ai visat cel mai recent cu ochii deschişi?

Nu există zi în care să nu fac asta. Cred că este un remediu împotriva provocărilor acestei lumi care este din ce în ce mai dezechilibrată și mai acaparată de tot felul de crize. A visa cu ochii deschiși nu este un semn de slăbiciune, ci dimpotrivă, e un semn că trăiești și esti viu, că nu ai renunțat la trăiri personale, că ai în continuare obiective. Mulți dintre visători au reușit să își trăiască aceste proiecții și să li se îndeplinească visele.

Nu pot trăi fără…

Familie – ”Cristina și copiii mei, părinții, frații, familia, în general.”

Prieteni – ”Am puțini prieteni adevărați și nici fără ei nu aș putea trăi.”

Natură – ”Nu pot trăi fără natură. În momentul în care intru într-un oraș cu foarte mult beton și cu o urbanistică absurdă, simt că mă sufoc. Mă ia durerea de cap și îmi doresc să dispar cât mai repede din peisaj. Sunt dependent de natură, de mic mergeam singur în pădure și priveam cerul printre crengile copacilor.”

Credit foto: Kanal D