Cuprins
Invitată la Fresh by Unica, Lora și-a deschis sufletul vorbind despre copilărie, carieră, iubirile din trecut și scandalurile care au marcat-o. Fiecare poveste a dus inevitabil la mama ei, femeia care i-a fost atât sprijin, cât și cel mai mare critic, căreia i-a dorit mereu să-i demonstreze că poate reuși.
Anul acesta se împlinesc cinci ani de când mama Lorei a pierdut lupta cu cancerul la sân. Deși artista este mereu o apariție pozitivă, energia ei ascunde o durere profundă.
Cu nostalgie, dar și cu un zâmbet dulce-amar, Lora, într-un interviu exclusiv pentru revista Unica și-a amintit despre copilăria sa, despre verile petrecute între Vaslui și Berești, despre jocurile copilăriei și despre aventurile care au format-o.
„Odată cu înaintarea în vârstă îmi amintesc mai multe din copilărie și mi se pare fantastic că îmi dau seama și de unde am anumite traume și de unde am anumite visuri frumoase. Copilăria este atât de importantă și mă bucur că m-a format în femeia care sunt acum. Pot să spun că țin legătura cu copilul din mine.
Am să-ți spun niște amintiri frumoase din copilărie. Pentru că am avut o copilărie, mai ales în vacanțele de vară – alea sunt cele pe care mi le amintesc foarte des – petreceam jumătate din vacanța de vară în orașul Vaslui, la bunicii din partea tatălui. Și a doua parte din vară era în județul Galați, în orașul Berești, unde erau părinții din partea mamei.
Îmi plăcea foarte tare să fie gașca mare de prieteni, ne jucam foarte mult. Tot orașul Vaslui era orașul nostru. Jucam fete contra băieți Eram foarte bună la asta. Mă ascundeam foarte bine când eram hoți și prindeam foarte repede hoții când eram polițist.
Eram foarte activă, îmi plăcea să fac gimnastică foarte mult. Asta făceam și la Galați, aveam în fața blocului un gazon foarte mare. Cât timp a fost acel gazon, era plin, plin de copii. Și toți ne jucam de la Castelul, la campionate de gimnastică, la Elasticul, la V-ați ascunselea…
Toate jocurile astea care, din păcate, acum sunt atât de rare. Ca să nu zic pe cale de dispariție. Și e trist, pentru că am avut o copilărie foarte frumoasă. Învățai foarte multe despre cât de diferiți suntem ca oameni și despresocializarea asta și toată competitivitatea asta – dar bună! – în care fiecare venea și-și arăta la ce se pricepe el mai bine. Era ceva frumos…
La Berești îmi plăcea că aveam pădure de salcâmi în spatele casei, o pădure foarte mare. Și îmi plăcea să mă duc acolo să organizez picnicuri.
Și dacă nu aveam cu cine să mă joc, aveam un fel de râpă, care era cu nisip, cu lut, și-mi plăcea să mă arunc de pe marginea ei și să mă rostogolesc în lutul ăla. Și să urc, s-o iau de la capăt. Și făceam asta foarte foarte mult.”
„Tatăl meu a murit când aveam patru ani, iar mama ne-a crescut singură”
A vorbit, însă, și despre adolescență, despre cum a fost o fire rebelă și despre războiul continuu pe care l-a purtat cu mama sa.
Sărind la adolescența Lorei, cântăreața a mărturisit, franc, dacă a fost o adolescentă rebelă sau ascultătoare. A dat sau nu de furcă mamei? ”Da, am fost rebelă întotdeauna. Și încă sunt rebelă. Îmi place să postez o latură neîmbânzită”.
„Tatăl meu a murit când aveam 4 ani și mama m-a crescut – ne-a crescut, că am un frate – ne-a crescut singură. Și a fost greu cu mine, pentru că mama era o fire foarte pragmatică, foarte ancorată în realitate și pesimistă. Iar eu eram complet opusul.
Eram visătoare, idealistă, curajoasă, foarte optimisăt. Nu exista obstacol pentru mine. Și bineînțeles că a fost poate cel mai mare conflict al vieții mele.
Cel mai mare război a fost cel cu mama. Să-i demonstrez că eu voi ajunge acolo unde-mi doresc și că voi face carieră cu ce-mi doresc. Dar a fost o luptă lungă și grea. Mă bucur că a fost fericită să mă vadă reușind în viață.
Mi-a spus-o printre lacrimi, a fost un moment foarte emoționant. Și mi-a mulțumit că nu a avut ea dreptate. A fost foarte important pentru mine.
M-a crescut să fiu independentă. Când eram o tânără de 21 de ani, cu planuri de mutat la București, de încercat carieră aici, a fost foarte important pentru mine că mama m-a educat și mi-a spus exact ce trebuia să spună ca eu să fiu o femeie independentă și să-mi iubesc libertatea asta.
Pentru că mi se pare foarte trist când văd femei care sunt ca niște păsări frumoase în colivii. Și nu doar pentru că un anumit bărbat le pune acolo, ci pentru că ele-și fac asta. Cumva ele se simt în siguranță acolo sau cel puțin asta cred, că sunt în siguranță.
Dar eu pentru că am crescut lângă o femei care a încercat să mă învețe – și m-a învățat! – să mă protejez, nu doar de ceilalți ci și de mine și de gândurile mele… Pentru mine este foarte important ca mesajul meu care ajunge la femei (pentru că femeile mă interesează în primul rând) este că ele pot să facă lucruri.
Suntem generația aia care încă trăiește cu niște umbre din trecut ale unor mamei sau bunici care încă sunt în viață și care spun că le este frică, că nu au curaj să facă o carieră, doar visează, fără să concretizeze lucrurile… Nu duc lucrurile la bun sfârșit.
Încă suntem acolo. Îmi doresc ca tânăra generație, femeile care se uită la noi și încă mai pot schimba percepția asupra tot ce ține de feminin să fie curajoase, să riște și să nu le pese atât de mult de eșecuri.
Pentru că eu, chiar dacă mama era cum era, eu tot aveam frica asta de eșec, frica de a dezamăgi. Tot timpul mă gândeam la ceilalți mai mult.”
Întrebată dacă prezența paternă a avut cumva vreo influență asupra celor mai sus declarate, Lora a răspuns tranșant:
”Nu cred că bărbatul este un stâlp. Nu cred în prezența paternă la nivelul ăsta. Pentru că sunt femei care pot să-și crească copiii și să fie și mamă și tată, să aibă și acea mână de fier. Pentru că noi când spunem masculin spunem și mână de fier. Și dacă atribuim asta masculinului, o excludem de la noi. E ca și cum am spune că bărbatul nu este și iubitor.”
Dincolo de amintirile frumoase, Lora a rememorat și episoadele care i-au lăsat urme adânci. A mărturisit că suferă de claustrofobie, iar totul a început în copilărie, când mama sa, drept pedeapsă, a încuiat-o singură în casă. „”Am fost o dată pedepsită de mama, m-a încuiat în casă. Eram mică, mică. VOiam foarte tare să ies să mă joc, ea mi-a spus că nu am voie pentru că făcusem ceva – nu mai țin minte ce – și s-a dus la o prietenă de a ei să bea o cafea și să-și spună oful, care era în aceeași scară la alt etaj. Și pe mine m-a încuiat în casă și a luat cheia.
Și chestia aia eu abia acum mi-am amintit-o, când am făcut atac de panică într-un avion mai mic, cursă internă. S-a oprit avionul a aterizat.
Și deși stewarzii au spus „Rămâneți pe locurile dumneavoastră până deschidem ușa„, toată lumea s-a ridicat în picioare. Și-au scos bagajele și stăteau în picioare, cu ușa închisă în avion. Eu când am văzut, am început să-mi pierd cunoștința, mi s-a făcut foarte cald..
M-a văzut un steward și a strigat la toată lumea să se așeze. M-au scos pe mine prima. Nu mai puteam să respir ,m-au scos din avion, m-au lăsat pe pistă. Bătea un vânt atât de rece și mie tot îmi era foarte cald și nu puteam să respir. A fost prima oară când am avut un episod de genul, la nivelul ăsta. S-a întâmplat la sfârșitul anului trecut.”
Am suferit enorm în relații din cauza neîncrederii
Când vine vorba despre relații, artista a recunoscut că lipsa de încredere a fost o problemă majoră pentru ea.
„Întotdeauna am suferit pe chestia asta: în toate relațiile mele am suferit pentru că nu exista această încredere. Și am avut un fost iubit care a escaladat balconul de la studioul lui Moga, până la etajul 1. Și a intrat în studio noaptea… Era, nu știu, 22:30, 23:00, să vadă ce facă.
Pentru că eu lucram cu un băiat din echipă de compoziție și producție. Și era un băiat la butoane, iar eu eram pe texte… Indiferent de cât de mult am iubit o persoană, dacă mi se făcea o nedreptate mare, îmi luam iubirea și aia era.”
:contrast(8):quality(75)/https://thumbor.unica.ro/unsafe/920x0/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://www.libertateapentrufemei.ro/wp-content/uploads/2025/02/lora-vietii.jpg)
Totodată, Lora a vorbit despre scandalul care încă o urmărește după atâția ani: conflictul cu Doinița Oancea și acuzațiile că i-ar fi „furat” iubitul.
”Încă, după atâta timp sunt jignită și sunt… Cine, mă, tu aia care… Nu știu ce… Mă deranjează orice atingere a onoarei și a demnității mele!”.
Continuarea este sfâșietoare:
.Înainte să mă căsătoresc, am primit un mesaj care a contat foarte mult pentru mine, de la prezentatorul unei emisiuni, unde s-a întâmplat nenorocirea și unde am fost jignită, umilită, spuse lucruri complet neadevărate, ceva foarte rău.
Cel mai tare m-a durut că mama, care se lupta cu cancerul, că recidivase și făceam radioterapie cu ea… ea primea cele mai îngrozitoare mesaje. Și durerea aia a ei – de aia îmi e greu să-i iert! – real… pentru că ea nu mai e. Și lucrurile s-au întâmplat deja. Nu am cum.
Adică aș vrea să fiu the better person, dar îmi este foarte greu. Mă bucur că și-a cerut iertare. Persoana asta care a avut în mână emisiunea și-a cerut iertare. Mi multe persoane și-au cerut iertare.
Lora, despre impactul scandalului cu Doinița Oancea: ”Când mi s-a întâmplat, eu am fost dată afară”
Eu eram semnată la Antena 1, pentru că eram cu Next Star și aveam șase sezoane semnate, iar după cel de-al cincilea sezon a început tot tărăboiul ăsta. Eram în juriu cu Connect-R şi Pepe, care şi ei aveau tot felul de chestii pe partea amoroasă: tot felul de bârfe, scandaluri, în fine, nu mai contează… Dar mie când mi s-a întâmplat, eu am fost dat afară. Mi s-a întrerupt contractul.
Și am suferit foarte mult. Am suferit foarte, foarte mult. Am simțit în primul rând că e o nedreptate, iar în al doilea rând pentru mine era foarte important să mă vadă mama. Adică eu simțeam că asta este felul meu de a-i aduce bucurie, să mă vadă că sunt bine. Ea urmărea emisiunea şi pe mine m-a durut foarte tare că am simțit că sunt dată la o parte. Şi deși nu mi s-a spus niciodată că ar fi ăsta motivul, eu așa am simțit. Chiar dacă era semnat că mai trebuia să fie un sezon, nu s-a mai întâmplat şi am fost înlocuită.”
Deși a trecut prin momente grele, Lora a rămas puternică și și-a găsit încă un țel în viață: aceea de a inspira și de a încuraja femeile să fie independente. „Îmi doresc ca femeile să fie curajoase, să riște, să nu le fie teamă de eșec și să nu rămână captive în colivii. Suntem generația care poate schimba mentalități, dar trebuie să avem curaj.”
Lora nu doar că și-a spus povestea, dar a transformat-o într-o lecție de viață. O lecție despre luptă, ambiție, pierderi și puterea de a merge mai departe, indiferent de greutăți.
FOTO Instagram
Citește și
Lora, mesaj sfâșietor de dorul mamei: „Într-o zi ne vom revedea să ne continuăm dansul, mami”