Ioan Gyuri Pascu a murit. Citește ultimul interviu acordat revistei noastre!

Din ce am constatat, în ultima periodă aţi avut activitate mai mult cu formaţia decât cu actoria…

Da, am apărut la televizor până în iunie, în fiecare săptămână, cu proiectul ”Distractis”, apoi a fost pauză pe perioada verii, pentru că nu era grilă, iar acum e pauză, că nu mai e televiziune. E problemă cu TVR-ul, să vedem ce-o să se mai întâmple. Probabil nu vor mai face producţii până prin decembrie, până când se clarifică situaţia, dar ni s-a spus că suntem pe lista de priorităţi.

Le-a plăcut emisiunea noastră. Cât despre muzică, da, am destul concerte cu band-ul, în toată ţara.

În următoarea perioadă unde veţi cânta?

Ştiu sigur că pe 28-29 noiembrie vom merge la Festivalul Stelele Cetăţii, la Deva. Prima dată am cântat acolo în 1987, iar acum organizatorii m-au chemat să fiu în juriu şi să am un recital. Pe 30 noiembrie vom fi la Sfântu Gheorghe, pentru Ziua României. Sună un pic aşa oximoronic, având în vedere că sunt multe persoane de origine maghiară, dar… . (râde) Am înţeles că vor mai fi şi domnul Mircea Baniciu, iar în ziua următoare şi Mircea Vintilă.

Ce variantă vi se pare mai ofertantă, concertele sau televiziunea?

Pentru o legătură directă cu publicul, clar nu este apariţia la tv. Totuşi, norocul unui artist adevărat este că energia transmisă se duce şi prin ecran, dar reacţia rapidă este cea din cluburile şi sălile mici. Atunci ştii sigur că cei prezenţi au venit să te asculte pe tine şi schimbul energetic este foarte rapid şi vizibil. E frumos că şi oamenii pot să vadă efortul pe care îl face artistul, greşelile, glumele. Asta e plăcerea de a face ceva live. E o bucurie mare să fii cu publicul.

Multă lume încă vă asociază cu Divertis. În ce relaţii aţi rămas cu foştii colegi?

În relaţii foarte bune. Cu opt dintre ei am tot colaborat, dar şi cu ceilalţi doi de la ”Serviciul Român de Comedie”, cu Toni şi Valentin sunt prieten foarte bun. Eu am plecat din grup pentru că televiziunea îţi mănâncă tot timpul şi am zis ”domne, vreau să îmi fac şi proiectele mele şi când sunt proiecte interesante cu voi, vin şi colaborăm”. Iar cu colegii de la ”Distractis” plănuim o revenire pe scenă, pentru că dacă tot nu apărem acum pe micul ecran e o oportunitate de a lua din nou contact cu publicul. Lucrăm deja la o structură de spectacol şi, cel târziu la sfârşitul lui ianuarie, începutul lui februarie, vom avea o serie de spectacole în Bucureşti. În funcţie de reacţia publicului e posibil să facem şi un turneu naţional.

Una dintre bunele dv. prietene este Monica Anghel. O ascultaţi dimineaţa la radio?

Nu! (râde) Eu prefer să vorbesc cu ea la telefon, în general nu mă trezesc ca să ascult emisiuni matinale. Folosesc radio-ul numai în maşină şi dacă s-a întâmplat să fiu pe drumurile patriei dimineaţa, da, atunci o aud, dar îmi face plăcere mai mult să o ascult la telefon.

Este una dintre cele mai trainice prietenii din showbiz. Câţi ani au trecut?

Sunt foarte mulţi ani, mi-aduc aminte că ea era foarte tânără şi purta o băscuţă când am văzut-o prima dată. Am apărut atunci într-o emisiune pe care am filmat-o la Târgovişte şi ea abia ce câştigase premiul la Mamaia. Mie îmi povestise Nicu Alifantis de ea, că e o tânără care cântă extraordinar. Apoi, în ’93, am invitat-o să cânte pe primul meu LP, după care am fost invitaţi la un show, ”Duelul vedetelor”. Şi eu am spus atunci că nu pot să fac duel, că viaţa nu e un concurs, viaţa e un dar, iar producătorul Titus Muntean a spus ”în regulă, atunci nu faceţi duel, faceţi duet”. Şi de acolo a tras lumea concluzia că eu şi Monica suntem căsătoriţi. Mă duceam să-mi cumpăr câte un kebap şi-mi spunea doamna de acolo ”şi eu sunt plinuţă şi blondină cu şuviţe”. Şi eu îi spuneam: ”dar eu n-am nimic cu Monica, suntem doar prieteni” (râde). La un moment dat chiar şi una dintre mătuşile mele a crezut că sunt căsătorit cu Monica.

Ioan Gyuri Pascu despre relația cu fiica sa

Sunteţi prieten foarte bun şi cu fiica dv., Iarina (16 ani)!

Da, avem o relaţie foarte frumoasă. La sfârşitul lunii octombrie am fost în Olanda s-o susţinem la un concurs de pian, atât eu, cât şi mama ei cu profesoara. Chiar dacă am divorţat, eu şi fosta soţie am rămas în relaţii de amiciţie, deşi e greu de înţeles pentru întreaga lume şi pentru presă. Mulţi m-au întrebat de treaba asta.

Iarina nu cântă cu dumneavoastră?

Foarte rar. Am cântat o singură dată, pe un disc, pentru fetiţa lui Miţă şi a Lianei Stanciu. Ea nu prea vrea să cântăm, dar atunci a acceptat, fiind o cauză nobilă.  Oricum, eu sunt foarte bucuros că are talent şi, recunosc, mă cam apucă uneori mândria. (zâmbeşte)

Aţi considerat vreodată că trebuie să vă depăşiţi limitele?

Tot timpul! Şi încerc să fac lucrul ăsta, cei drept, fără înverşunare. Încerc să trăiesc lucrurile din prezent, am încredere mare în tot ce mi-a dat Dumnezeu şi încerc să împărtăşesc lucrurile astea. Din păcate, eu consider şi acum că România a exploatat cam 20 la sută din posibilităţile mele. Nu a fost mediatizat tot ce am făcut şi lumea mă asociază numai cu anumite personaje, deşi eu am făcut mult mai multe. Mă refer la cântecele mele, cărţile mele, apariţiile. E destul de ciudat să îţi tastezi numele pe internet şi să găseşti primele link-uri numai cu divorţ, boală, accident vascular. Trebuie să fii un fan adevărat ca să găseşti ce am făcut în activitatea profesională.

Ioan Gyuri Pascu, acum, ca să lămurim situaţia, vă simţiţi bine?

După cum vedeţi, sunt bine. Nu pot să mă ascund în faţa dumneavoastră, doar suntem la jumătate de metru distanţă.

Este adevărat că o lungă perioadă aţi fost mai plinuţ, iar acum sunteţi slab…

Haideţi să lămurim şi asta. Deci eu am slăbit în mod decisiv în 1995, când am scăzut de la 72 kg la 61 kg. Nimeni, până prin 2009,  nu mi-a spus c-am slăbit. Este incredibil! De atunci am mai avut oscilaţii de plus, minus 3 kg, iar acum am tot vreo 61 kg, dar culmea, în fiecare zi îmi spune cineva că am slăbit. Pe cuvânt, este ceva îngrozitor! Probabil pentru că televizorul te arată mai dolofan, iar în realitate se vede cum sunt de fapt. Odată în aeroport mi-a zis cineva ”Ioan Gyuri Pascu, îţi spun eu, sigur ai slăbit vreo 20 de kg”. Ceea ce e imposibil, pentru că asta ar însemna ca acum să am cât? (râde)

Ce vă doriţi?

În primul rând să scap de treaba asta cu slăbitul, să nu mi se mai spună, că nu mai rezist. (râde)

Şi cititorilor ”Libertatea pentru femei” ce le transmite Ioan Gyuri Pascu?

Le-aş spune să fie iubire… să împartă iubire celor din jurul lor şi dacă vor fi înconjuraţi de iubire, vor observa că totul se va lumina în viaţa lor.

Nu pot trăi fără…

Cafea – ”Îmi place să beau cafea, o consum des, cu mult lapte, inclusiv când stau liniştit sau lucrez”.

Muzică – ”Totdeauna îmi place să am chitara cu mine, de regulă o am în portbagaj. În rest, nu prea mă mai ataşez de lucrurile materiale şi nici măcar de multe persoane”.

Iarina – ”Fiica mea este foarte importantă pentru mine. Ne auzim zilnic, ne vedem, merg la recitalurile ei.”

Sursă foto: Zoltan Lorencz