Cum a fost anul 2017 pentru tine, Ştefan?

Ştefan Bănică: 2017 a fost un an plin profesional, cu mult teatru, televiziune şi muzica. Iar în plan personal, am schimbat prefixul şi starea civilă. Iar pentru anul viitor, îmi doresc să fiu sănătos, pentru că, fără sănătate, nu poţi face nimic din ceea ce îţi propui. Am în proiect alte piese de teatru, alt tur de concerte, lansări de single-uri de pe albumul „Picat din Lună” şi concertele acustice din luna martie, dedicate Zilei Femeii, care au ajuns la al optulea an consecutiv.

Ai lansat recent albumul Picat din lună. În ce stare de spirit l-ai creat?

Ştefan Bănică: Fiecare album este o etapă din viața mea. Textele cântecelor reprezintă căutările mele, ceea ce mă preocupă pe mine într-o anumită perioadă de timp. „Picat din Lună” e un album care are o stare specială. Conţine 13 cântece, dintre care două sunt colaborări. Am înregistrat o piesă cu Delia, „Inima mea ești tu“, un cântec foarte bun, simplu, fără efecte speciale, dar plin de sensibilitate. Iar ca bonus track, se regăseşte pe disc colaborarea alături de Cabron: hitul „La masa mea„. Pe noul album există nouă cântece noi, dar şi piesele lansate până acum, cum ar fi „Mama“, „Gură, taci!“ şi „Când nu vezi“.

De unde acest titlu amuzant? Când te comporţi ca şi cum ai fi căzut din lună?

Ştefan Bănică: Toţi suntem din când în când putin „picaţi din Lună”. Luăm varianta când eşti puţin distrat şi nu iei viaţa atât de în serios. Toţi avem momentele noastre. Poţi să ai o zi în care eşti bine dispus, dar uiţi de lucruri, pe care trebuia să le faci, cu toate că intenţiile tale sunt bune. Ceilalţi se uită la tine ca şi când vorbeşti altă limbă. Nu vi s-a întâmplat să plecaţi din casă cu treabă multă, după care te opreşti şi zici: aoleu, telefonul! aoleu, cheile! aoleu, copilul!? Da, şi mie mi s-a întâmplat, de aia am şi scris piesa. Mi se mai întâmplă din când în când, mai ales când sunt extrem de ocupat, dar important e, vorba cântecului, să nu uiţi lucrurile cu adevărat importante, care contează pentru tine.

Poţi să compui când nu eşti îndrăgostit?

Ştefan Bănică: Da. Cred că starea de a compune vine în momentul în care rezonezi cu ceva. Dar eu cred că veşnic poţi fi îndrăgostit, şi nu neapărat de o persoană. Poţi să fii îndrăgostit de cheful de viaţă, de natură, de câinele tău, de a merge cu bicicleta. „Îndrăgostitul“ ăsta se poate traduce prin a-mi plăcea la nebunie să fac ceva. Dar sigur că sentimentele cele mai profunde vin din dragostea pentru cineva.

Cele mai multe dintre cântecele mele sunt de dragoste, unele sunt inspirate din viaţa mea, iar altele nu. Dragostea are multiple faţete, cum ar fi dragostea de mama, de copii, de tata. Am şi piese compuse în aceste direcţii: „Mama” (care apare pe albumul „Picat din Lună” şi care, bineînţeles, e compus pentru mama mea), „Lui” (cântec dedicat tatălui meu) sau „Cântec pentru Violeta”, scris pentru fiica mea. Dar am şi piese de altă factură, pe care nu le-am compus când eram îndrăgostit. Sunt piese cu mesaj social, care trag un semnal de alarmă, cum ar fi „Protest” sau „Stop! (Vreau o schimbare)” sau cântece care tratează cu umor anumite subiecte, situaţii sau personaje.

Ce te face cel mai fericit, Ştefan?

„Cel mai fericit“ nu există. Fericirea e o stare. Uneori mă face fericit zâmbetul copiilor mei, alteori dimineaţa deschid geamul casei, mă uit afară şi mă bucur de o zi frumoasă. Sunt o mie de motive pe care le credem uneori neimportante sau mărunte şi tocmai acestea cred că ne fac fericiţi.

 

Cui îi spui „Inima mea eşti tu“, apropo de titlul unei piese de pe noul album?

Tuturor celor pe care îi iubesc.

În ce etapă de maturitate artistică te afli acum, cum te simţi?

Nu ştiu ce număr e etapa în care mă aflu la momentul actual şi nici nu contorizez lucrul ăsta, dar ştiu că mă simt bine şi mai am multe de spus.

Dar în plan personal, simţi că ţi-ar mai lipsi ceva?

Timp să le fac pe toate.

A fost un an cu schimbări de statut pentru tine, cel puţin în plan personal. Cum e viaţa de familie?

Statutul nu a schimbat cu nimic viaţa mea personală. Doi oameni care se iubesc, se iubesc pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce simt, nu pentru un act.

Care e una dintre amintirile tale recurente?

Nu am amintiri care mă bântuie, pentru ca încerc să trăiesc în prezent. Ştiu şi simt că numai prezentul contează. Trecutul nu mai poate fi schimbat, iar viitorul, oricât ai paria pe el, habar n-ai cum va fi. Deci, singurul lucru care îţi rămâne e să trăieşti clipa.

Nu refuzi niciodată …

Să intru într-un magazin de chitări, oriunde aş fi în lume.

Copiii tăi te roagă cel mai des să…

Să ne plimbam cu bicicletele sau cu rolele. Sau, evident, să facă ce vor ei.

 

Una dintre calităţile tale, pe care ai scos-o foarte puţin la suprafaţă până acum e…

Că sunt un foarte bun bucătar… pentru micul dejun, dar nu sunt tratat la adevărata mea valoare. Îmi este recunoscută numai celebra omletă.

Nu poți trăi fără…

…emoţie.

Citește și: Pe Ștefan Bănică Jr. îl știe toată lumea, dar iată cum arată mama celebrului artist