Care sunt datinile de inceput de an care vă încântă sufletul, ce așteptați cu nerăbdare odată cu venirea primăverii?
Mi-e dor de public, am împlinit anul de când n-am mai cântat și sper să scăpăm de tot acest necaz care a căzut peste lume. Aștept Sfintele Sărbători de Paște, Învierea Domnului… Eu merg pe tradiție… Iar la toamnă, dacă ajung acolo, voi împlini 62 de ani de când cânt muzică populară. Eu sunt născută toamna, dar primăvara uit de vârstă, uit de toate cu primul mugur, cu prima albină… îmi dau o forță, o speranță, parcă se schimbă ceva în mine!
Folclorul e cel mai aproape de sufletul omului. Credeți că oamenii s-au apropiat mai mult de folclor în această perioadă?
Eu nu știu de ce s-au apropiat, dar cred că ne-am depărtat noi între noi, oamenii. Știu că oamenii, când scapă de un necaz, devin mai buni, mai înțelegători, mai toleranți, or, în această perioadă parcă nu ne mai suportăm, , toata lumea judecă și noi n-avem decât un singur judecător, Dumnezeu. Eu cred că, odată cu acest amar căzut peste lume, mulți dintre noi s-au văzut dumnezei… Eu cochetez și cu poezia și, legat de aceastp boala, am încropit zilele trecute o poezie intitulată ”Pentru unii, viața e chin” – ”Doamne, când venim pe lume, goi venim si fără nume, fără dor, fără păcat, pui de om nevinovat/ Pentru unii, viața-i chin. Alții, că li se cuvin numai lor/ așa cred ei, c-or ajunge Dumnezei/ Domnul, pentru fiecare, ne-a croit la toți cărare/ Că-i mai lungă sau mai scurtă, o ducem cu Doamne-ajută!”. Am patru volume de când cochetez cu poezia. Nu mă bat cu pumnul în piept, e un refugiu al meu, eu răman cântăreața Sofia. Trec zilele mai ușor astfel, mă regăsesc în poezie. Soțul meu a plecat în altă lume de 20 de ani, băiatul meu locuiește la București, lucrează în televiziune, este operator cameraman, vorbim zilnic, dar fiecare are un dor, o preocupare, o speranță și atunci… nu știu, nu eu am dirijat aceast refugiu, așa mi s-a dat, să mai cochetez cu poezia.
Cum arată zilele dv?
Eu stau la bloc, am 130 și ceva de ghivece de flori, mă ocup de ele, fac curat, doar dacă nu vrei, nu faci.
Credința vă însoțește la fiecare pas, unde ați fi fost fără credință?
Nicăieri! Povestea mea e tare lungă, dar îi multumesc Domnului pentru drumul pe care mi l-a croit, acasă n-aș fi cutezat să cânt, iar matușa mea mi-a zis să nu mănânc pâine la coada sapei. Așa că am plecat la Suceava, am intrat la Ciprian Porumbescu, unde m-am format ca om și ca artist; dumnezeu m-a făcut selectivă.
Prima schimbare prin credință a fost ruperea de lumea satului și a doua a fost venirea pe lume a pruncului meu, care face 50 de ani în martie; după nașterea lui, mi-a coborât glasul cu o terță, ceea ce e foarte mult. Eram tânără și m-am trezit cu glas de bătrână. Atunci mi-am dat seama că glasul meu nu se portivea cu codițe și cu flori în păr de fetișcană.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertateapentrufemei.ro/wp-content/uploads/2021/03/27993704_726747307713489_6940330051309060868_o.jpg)
În ce cântece vă regăsiți cel mai mult?
Cred că mă regăsesc mai mult în cântecele profunde, de amar, în balade, în descântece, în bocete, în cântecele de jale. Dar la concerte omul vine cu încărcătura lui și vrea să uite și mă descurc și cu cântece vesele. În general, în fiecare cântec am câte o poveste și câte o satiră, sunt destul de ”rea” (râde). Am lucrat 20 de piese în pandemie – acestea nu se adună de pe o zi pe alta, e nevoie să se contopească cu sufletul tău, să simți că îți aparține ceea ce cânți tu, asta și trebuie pe scenă. Piesele sunt cuprinse pe albumul ”Așa-i la noi datina”, titlul unui cântec de nuntă. De asta data vin și cu lucruri noi, am să surprind publicul puțin- am și un cântec în care am întalnire cu moartea. Este a capella, e de ascultat. Am multe cântece de înstrăinare, de dor, de jale, de leagăn, de nuntă și versuri satirice. Am din toate câte un pic. Eu locuiesc la bloc și nu prea pot să cânt acasă, din cauza vecinilor, și astfel mis e atrofiază vocea. Așa că astă-vară am ieșit cu mașina în pădure și am cântat de a răsunat! (râde).
Ce le transmiteți femeilor?
Mamelor de băieți vreau să le transmit ca atunci când fiii lor se vor căsători, că mamei o să-i placă nora sau nu, când o să vină în vizită să aibă grijă să ia noră și s-o așeze în loc de cinste, ca să-i aducă băietul acasă. Sigur că pruncul nu-și uită părinții, dar și-a croit drumul lui și trebuie să avem grijă de acest lucru.
NU POT TRĂI FĂRĂ
Rugăciune. Am învățat de la mama, o vedeam rugându-se cât a fost tata pe front și mi s-a întipărit în minte acest lucru. Altfel, fără credință, sunt nimic, sunt frunză-n vânt!
Foto: arhiva personala