Andrei, ce sentimente noi ai descoperit de când ai devenit tată?

Sunt fericit, râd mult și sunt recunoscător. Nu sunt neapărat senzații noi, mereu le-am avut, mă bucur că le retrăiesc zi de zi și că ele au atins alte cote. Îmi place să mă joc, mă trezesc zâmbind și adorm tot așa. Am aflat că pot să fiu o „pernă” foarte bună și zi de zi, mai precis, seară de seară, mi se reconfirmă faptul că muzica are parcă somnifere în ea, dar și energizante, după caz (râde).

Cum arată universul vostru familial acum? Cum începe ziua voastră și cum se termină și de ce nu seamănă nicio zi cu alta?

Senin, provocator. Începe cu zâmbete, îmbrățișări moi, joacă, povești. Este foarte frumos dimineața, cel mai frumos. Seara nu reușesc mereu să fiu o piesă din puzzle, oricât m-aș strădui, dar și când reușesc, îmi place tot și particip la tot. Suntem într-o continuă revelație și bucurie, nicio expresie a ei nu seamănă cu alta, este foarte veselă, comunicativă, expresivă, fiecare zi cu ea vine cu o comoară în plus.

E adevărat că bebelușii vin când vor ei, nu când vor părinții? Josephine a apărut exact la momentul potrivit în viața voastră?

Josephine a venit când a vrut Dumnezeu și, probabil, și când a vrut ea, nu știu asta, însă pentru noi a depășit nivelul de împlinire a dorinței, a fost mult mai mult decât atât.   

Smiley

Cât de mult te-ai schimbat din punct de vedere creativ de când esti tată? Ești mai empatic, mai sensibil, mai ușor de impresionat?

Fiecare lucru pe care îl trăim ne schimbă, ne inspiră, ne trezește. Toată perioadă aceasta a fost una tumultuoasă și diferită care a trezit spiritul creativ al artiștilor, în general, s-au întâmplat multe în jurul nostru, în noi, care ne-au trimis către instrumente, studioul de înregistrări și partituri. Muzica a fost spațiul nostru de expresie, unde am mărturisit cât de puțin pare că simțeam „Până la tine”, unde am urlat „Până când” sau unde am încercat să uităm de toate și să ne amintim de „Doar noi doi și noaptea”, de inimă cu zbieretele ei sau pur și simplu să ne asigurăm că „Va fi bine”. Mereu în perioade pline de bine sau de derive de tot felul, sunt recunoscător că am muzica, că am chitara, că am colegii de la ”Ha”, care sunt la fel ca mine, și că astfel pot să sting din ce simt. 

Dacă ai descrie viața voastră acum prin titlul unei piese, care ar fi aceea?

Nu e scrisă încă, sunt bucăți din multe piese scrise de până acum și mereu ceva în plus, totul e în dinamică, vă rog să mă credeți. Cum aș putea să aleg între „Oficial îmi merge bine”, „Acasă”, „Până la tine” sau mai știu și eu care piesă din trecutul meu?! Piesa, cu titlu cu tot, se scrie zi de zi, diferit cu fiecare clipă trăită.

Show-ul SuperStar e în plină derulare, cu ce gânduri ai pornit în acest proiect și cum îl vei încheia?

Este un supershow, a fost o supersurpriză, m-a surprins de la prima zi de filmare. Este așa un mix frumos de talent, unicitate, emoție, spectacol. România este spectaculoasă, mereu spun asta, cu oamenii ei, cu copiii, cu adolescenții, cu oamenii care-și cântă visurile, cu iubiții sau iubitele care-și cântă dragostea, cu creativitatea și talentul lor, cu surprinderea pe care ei o simt atunci când văd cât de multe pot sub cel mai tare reflector, iar colegii mei de la casting au facut ca acest show să depășească orice așteptare.

Smiley

Ce urmează după SuperStar?

SuperStar a fost încă de la început în același timp cu alte proiecte care nu s-au oprit. HaHaHa Production a continuat să fie ca o fabrică de artiști și de piese, avem constant sesiuni de creație, întâlniri pentru concepte, pentru lansări sau pentru alte proiecte. La capitolul tv, starea mea de uimire și de revelație continuă și după SuperStar, odată cu Românii au talent. Ce să spun, nu stăm, nu lăsăm tăcerea să se aștearnă și nici talentele să se ascundă.  

Care e piesa ta care a luat contur cel mai greu?

Am mai multe piese începute și neterminate, nu-mi place să mă blochez în ele, compun mult, mereu și am convingerea că fiecare piesă se desăvârșește la momentul potrivit pentru ea, pentru public, pentru industrie. Uneori mă inspiră ceva și am un puseu, iar piesa iese imediat, alteori încep și o las pentru zile în care se leagă ideile și sentimentele odată cu notele. Confesiune, de exemplu, este compusă în două ore, într-o criză de plâns.

N-ai niciodată suficient timp pentru…

Tot ce am pe listă de făcut. Toți oamenii cu care îmi e dor să mă întâlnesc. Toate lucrurile pe care vreau să le citesc, urmăresc, ascult, îngrijesc, amintesc.

Dacă ai face acum o capsulă a timpului, care să fie deschisă peste 100 de ani, ce ai pune în ea?

Ce greu este! Am loc mult în capsula timpului? Încape o chitară? Ce bine ar fi! Aș pune înregistrări cu Josephine de acum, cu ai mei toți, cu băieții din studio, cu oamenii toți care-mi trimit mesaje. Aș pune un stilou, câteva partituri și cărți. Și emoțiile și trăirile toate din prezent.    

NU POT TRĂI FĂRĂ

Familie, muzică, prieteni, concerte, emoții, visuri, credință…