Interviu EXCLUSIV Radu Ștefan Bănică: ”Sunt la început de drum, încerc să mă descopăr”

Radu, te-a deranjat vreodată să auzi despre tine că ești ”Fiul lui…”?

Nu m-a deranjat și nici n-o să mă deranjeze vreodată. E o mândrie și o responsabilitate să port acest nume.

Care e lucrul care te incită cel mai mult legat de participarea ta la show-ul ”Te cunosc de undeva!”?

Ma incită faptul că am ocazia să mă transform în diferite personaje și fiecare dintre ele reprezintă o experiență artistică.

E prima ta producție de o astfel de anvergură, cât de mult te va ajuta acest show în dezvoltarea carierei tale artistice mai departe?

Consider că mă va ajuta destul de mult în carieră, eu fiind la început de drum și, cu acest prilej, mă va descoperi și publicul. Mă bucur că fac parte din această producție, care îmi permite să pun în practică ceea ce învăț la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I. LCaragiale” din București.

Când, cum ai știut că vrei să urmezi un parcurs artistic?

De la o vârstă destul de fragedă am știut că vreau să urmez o carieră artistică. Am început cursuri de actorie înca din clasa a VI-a și, ulterior, am început să mă concentrez și pe muzică.

Ai moștenit talentul din familie, de la bunicul și de la tatăl tău, totuși, care sunt calitățile care te fac să te distingi de celebrele tale rude?

Nu pot să vă răspund la această întrebare pentru că nu știu încă. Sunt la început de drum, cum v-am mai spus, încerc să mă descopăr.

Ai crescut în spirit artistic, dar a fost ceva ce te-a făcut să cântărești de mai multe ori decizia de a urma o carieră de actor?

Nu, pentru că mi-am dorit asta dintotdeauna.

Ții minte prima ta apariție pe o scenă? Îți mai amintești ce ai simțit atunci?

Îmi amintesc când am fost pentru prima oară pe scena Sălii Palatului, în 2012, alături de tatăl meu, la concertul său de Crăciun. Nu am conștientizat emoțiile până nu m-am văzut față în față cu publicul. Primul instinct a fost să plâng, dar mi-am revenit imediat, știind că am de dus un lucru la capăt.

O să fii coleg și pe platourile TCDU cu Emilia Popescu, nu numai la Teatrul de Comedie, unde jucați împreună. Ce admiri cel mai mult la Emilia?

Emilia este o persoana deosebită, care îmi aduce liniște și echilibru în momentele mai tensionate din culise. Îi admir seriozitatea, profesionalismul și, mai ales, simțul umorului.

Îi ceri sfaturi tatălui tău, te ajută, va pregătiți împreună? Cât de important este pentru tine sprijinul lui?

Sfaturile tatălui meu sunt întotdeauna binevenite, dar am obiceiul să mă pregătesc și să ma perfecționez singur, înainte să mă consult cu el.

Care e cel mai important sfat pe care l-ai primit de la tatăl tău?

Să nu fiu o formă fără conținut.

Care e cel mai recent lucru pentru care i-ai cerut permisiuăea mamei tale?

Sincer, nu-mi amintesc când i-am cerut permisiunea mamei pentru ceva. Avem o relație foarte frumoasa și sunt la vârsta la care mama are încredere în mine.

Care e momentul artistic la care visezi, spre ce aspiri?

Cel mai mult îmi doresc să joc într-o producție cinematografică internațională și să am ocazia să fiu invitat la galele de decernare a premiilor din industria filmului și a muzicii.

Care sunt lucrurile mai puțin agreabile din viața de artist, cu ce nu te-ai obișnuit încă, cu ce nu te-ai putea obișnui?

Nu pot să mă consider un artist deocamdată, dar un lucru ce-mi afectează viața, într-un fel, este lipsa intimității, făcând parte dintr-o familie cunoscută. Nu m-aș obișnui cu lipsa dreptului la viața privată, chiar dacă voi face o profesie care înseamnă expunere și contact cu publicul.

Lumea nu stie încă despre tine că…

Că sunt o fire foarte amuzantă și ca am visuri mari.

NU POT TRĂI FĂRĂ

Familie, pian, pix și prieteni.

Foto: Antena 1, arhiva personala