Interviu EXCLUSIV Octavian Strunilă: „Mă «roade» faptul că sunt departe de casă“

 

În ce ritm se desfășoară viața ta în Madagascar acum, Octavian?

Este un ritm de filmare infernal. Ne trezim foarte de dimineață pentru că aici e iarnă și la 17:30 apune soarele, iar temperaturile și umiditatea de aici ne sunt total străine nouă, europenilor. Una peste alta, energia jocului și competiția fac din „Ultimul Trib“ un proiect foarte frumos.

Mai ai timp și pentru altceva în afară de filmări?

Nu, dar în timpul filmărilor am vizitat tot ce se putea vizita pe această insulă! Am fost să tragem cadre de prezentare în toate locurile interesante de aici, am întâlnit oameni interesanți, am văzut balene și lemuri.

Cu ce te-ai adaptat cel mai greu acolo?

Cu sentimentul de depărtare. Sunt foarte departe de familie și cu asta mă descurc cel mai greu. Și doi, cu mâncarea! Nu mai vreau să aud de calamari, creveți și pește în următoarele șase luni, abia aștept să revin la stilul european!

Ce te așteptai să găsești și ce ai găsit, de fapt, în Madagascar?

Înainte să vin în Madagascar, am citit foarte multe lucruri despre această insulă, despre această lume și am aflat că 80% din fauna și flora de aici se regăsesc numai aici, nicăieri altundeva în lume. Și, într-adevăr, sunt foarte multe lucruri – copaci în jurul nostru despre care nu știm nimic, nu știm ce sunt, nu am mai văzut fructe de genul ăsta și nu știm dacă se mănâncă sau nu. Asta este foarte curios și foarte interesant în Madagascar: diversitatea faunei.

Cum sunt oamenii, locurile?

Ne bucurăm cu adevărat să luăm contact cu oamenii de aici pentru că am filmat chiar într-un sat malgaș, unde nici acum nu există curent electric și în care oamenii încă trăiesc așa cum se trăia pe vremuri. Asta e fascinant, să afli că oamenii seamănă, copiii sunt la fel de fericiți peste tot în lume și bătrânii sunt la fel de înțelepți. E fascinant satul malgaș, satul african și cred că pentru concurenții noștri, mai ales, faptul că locuiesc acolo, va fi o adevărată experiență pe care nu o vor uita niciodată.

Crezi că ai fi putut fi și în postura de concurent la „Ultimul Trib“?

Nu cred că aș fi putut fi în postura de concurent la „Ultimul Trib“. Este o competiție foarte dură, foarte grea din punct de vedere fizic. Nu cred că m-aș fi băgat în așa ceva, nu aș fi acceptat. Și, în general, nu mai vreau să fac altceva decât meseria mea, nu mai vreau să mă bag în competiții sub această postură de concurent. Mi-am promis la un moment dat, anul trecut, că nu voi mai participa la nicio emisiune în postura de concurent.

E acesta cel mai greu proiect de televiziune la care ai participat?

Da, având în vedere că sunt atât de departe de casă, că se filmează o perioadă îndelungată, da, cred că este unul dintre cele mai grele proiecte, dacă nu cel mai greu proiect din viața mea. Dar este unul foarte frumos și care mă bucură!

Copiii tăi ce spun acum, că ești plecat atât de departe? Te urmăresc la tv?

La aflarea veștii, s-au bucurat foarte mult că voi merge în Madagascar. Vă dați seama că au făcut imediat legătura cu desenul animat. Pentru ei această lume este fascinantă, este uimitoare și se bucură foarte mult că eu sunt aici, dar și-ar fi dorit să fie și ei. Faptul că sunt departe de casă, cred că, într-adevăr, pe mine, cel puțin, mă „roade“. Dar vorbesc cu ei zilnic la telefon, pe video și da, acum au început să mă și urmărească la televizor. Urmăresc competiția și le place foarte mult ce se întâmplă aici, le plac jocurile.

Ce îți lipsește cel mai mult de acasă?

Îmi lipsesc multe lucruri: supermarketul de la colțul străzii, am ajuns să spun că îmi lipsește și aglomerația din București! Da, poate nu o să mă credeți, chiar îmi lipsește asta, simt nevoia de oraș, simt nevoia să iau parte activă la viața orașului. Pe lângă familie și copii, îmi lipsește o mâncare, așa cum o gătesc eu. Să am cu ce să gătesc, pentru că aici, mijloacele sunt reduse. Și-mi lipsesc prietenii și munca de acasă, pentru că eu mai am și acolo alte lucruri, cum ar fi spectacolul de teatru, scena. Sunt toate niște lucruri care fac România să fie atât de departe de mine.

Ce te așteaptă acasă, când o să revii?

Mă așteaptă familia, cel mai mult asta îmi doresc acum, să stau cu ei, să mă joc cu copiii, să stau cu Oana, să vorbim, să povestim. După care mă așteaptă proiectele, mă așteaptă un proiect de film, unul de teatru cu care trebuie să plecăm la Londra și la Manchester cu un spectacol. Mă așteaptă un alt proiect de teatru, cu care trebuie să merg într-un festival. Mă așteaptă multe lucruri de care abia aștept să mă apuc. Cred că o să stau 3-4 zile, așa, închis în casă, după care o să mă reapuc de muncă pentru că asta îmi place să fac cel mai mult: să muncesc!

Ai terminat serialul artistic „La nivel înalt“ la care lucrai?

Da, proiectul artistic la care lucrăm este gata. Eu nu am reușit să-l văd pentru că nu am reușit să downloadez aici materialul. Am încercat astăzi, o să mai încerc o dată mâine. Ei l-au terminat în țară, în timp ce eu eram aici. Când spun „ei”, mă refer la post-producție, colorizare, sonorizare etc. Este gata să apară. O să vin cu detalii despre modul în care îl voi prezenta și unde va fi prezentat. Dar lumea este foarte mulțumită, părerile sunt foarte bune despre acest proiect.

Cine mai face parte din distribuție și ce vrei sa faci mai departe cu el? Unde îl vom urmări?

Mai fac parte: Monica Bârlădeanu, Paul Ipate, Cătălin Neamțu, Lucian Iftime, Beni, luptătorul pe care îl știți, alături de Cristian Mitrea, Tache Florescu, Gelu Nițu, Dana Dembinski, Costică Drăgănescu și o grămadă de alți oameni foarte interesanți și care au făcut o treabă foarte bună și cărora le mulțumesc. Plus o echipă foarte dedicată, condusă de Ștefan de Hillerin, un director de imagine extraordinar, Zoran Simulov și foarte mulți oameni în spatele camerelor care s-au dedicat întru totul. În acest moment, agenta mea se ocupă de acest lucru. Nu pot să dau alte detalii pentru că asta se întâmplă în acest moment.

 

Cât de competitiv ești tu, în viața de zi cu zi?

 

Nu știu să spun asta eu despre mine, dar încerc să fac foarte multe lucruri și să mă țin de cuvânt, să le duc până la capăt. E o luptă cu mine, de obicei, să duc proiectele până la capăt, să nu las lucrurile începute și neterminate. Lupt pe mai multe planuri în sensul ăsta, atât ca scenarist, cât și ca regizor de teatru, actor pe scena teatrului, actor in fața camerelor, prezentator TV. E o muncă pe mai multe planuri pe care mă țin tot timpul să o duc până la capăt.

Fără ce nu poate trăi Octavian Strunilă? 

Cred că nu pot trăi fără muncă. Nu mă văd stând, de exemplu, pe insula asta, în vacanță, mai mult de 5 zile. Cred că nici 4 zile, m-aș plictisi teribil! Am reușit să stau pe această insulă pentru că muncesc, dar nu pot trăi fără muncă și nu pot trăi fără carnea de porc. Îi duc lipsa din plin aici, pe insula malgașă, unde 82% sunt mulsumani. Cam rar cu carnea de porc, iar mie chiar îmi place foarte mult.