Interviu EXCLUSIV Monica Bârlădeanu: ”În serialul VLAD m-am conectat cu oameni care mi-au devenit familie”

Monica, cu ce este deosebit serialul VLAD față de celelalte producții în care ai jucat până acum?

Fiecare producție este diferită, niciodată nu faci două filme la fel, două seriale identice. Aici m-am conectat cu oameni care mi-au devenit familie, mai ales că ne vedem, uneori, zilnic și petrecem timp în aceeași rulotă. Cu toate acestea, la nivel narativ, sunt multe secvențe de acțiune, ceva ce nu am mai jucat până acum și este foarte bine primită această provocare.

Cum te-ai conectat cu personajul tău, Carla?

Carla este foarte interesantă, un personaj complet nou față de ce am jucat eu până acum. Este o tipă misterioasă care știe mai multe decât vrea să le arate celorlalți. Este provocator să-i înțelegi unui om motivele și toate acțiunile de care este capabil pentru o cauză pe care o consideră dreaptă.

Spuneai într-un interviu ca te bucuri ca interpretezi rolul unei femei frumoase, elegante… E vorba de cochetărie sau de diversitatea rolurilor pe care vrei să le ai în portofoliu?

Desigur că ține de diversitatea rolurilor pe care le interpretez. Este minunat să ai în portofoliu și o femeie care este o armă letală într-un joc complex al răzbunării, având în vedere că am interpretat, cel mai des, femei nefericite și lovite de soartă în moduri devastatoare uneori.

Care sunt cele mai recente lucruri cu care te-ai răsfățat – obiecte, experiente etc…

Am filmat recent la Istanbul și m-am răsfățat cu o ‘excursie’ în Grand Bazaar. În rest, cu filmările la VLAD, mai apuc ocazional câte un tratament cosmetic de curare profundă, un masaj, o stimulare facială. Îmi tot promit o zi de răsfăț la un spa din București, dar nu reușesc să ajung nicicum.

În ce alte producții – românești sau internaționale – o să te mai vedem?

Deocamdată, cel mai mult mă veți vedea în VLAD, inclusiv în sezonul următor. Prin septembrie am filmat un scurtmetraj pe tema discriminării, regizat de Milo Simulov, unde interpretez personajul unei educatoare isterice și sper că va apărea în curând.

Serialul VLAD te-a adus definitiv acasă? Mai ai proiecte în SUA?

Cu siguranță, în punctul acesta pot spune că aici este ”acasă”. Nici n-aș mai avea timp fizic pentru un proiect care ar însemna să plec din țară o perioadă.

Cât de des te duci în America?

Am fost vreo 10 zile în luna octombrie, să rezolv câteva situații administrative și imediat ce m-am întors am sărit direct în filmări.

Ce îți lipsește cel mai des de acolo?

O mai bună organizare a vieții și… soarele.

Dar când erai în SUA, ce îți lipsea cel mai mult de acasă?

Prietenii mei, care îmi sunt foarte dragi. Să știi că îmi era dor și de mănăstirile noastre – pentru că sunt locurile unde te poți reculege și unde poți obține o claritate mai mare atunci când simți nevoia.

În ce îți place să joci mai mult, în producții americane sau europene?

Nu mă gândesc niciodată la proiecte după criteriul acesta, cred că e vital să am încredere și să rezonez cu viziunea regizorului pentru personajul meu, indiferent de unde se filmează și cine se ocupă de producție. Dar mai ales… trebuie să existe un scenariu cu o poveste pe care să-mi fie drag să o spun.

Ca actriță, cum simți că evoluezi de la un rol la altul? Contează numărul rolurilor, regizorul, amploarea rolurilor pentru tine?

Cred că cel mai mult contează regizorul cu care lucrezi. Deși am studiat 10 ani actoria la Los Angeles, cele mai valoroase lucruri pe care le știu despre această meserie sunt învățate pe platourile de filmare, de la regizorii care îți sesizează ticurile, te restricționează să le folosești, te corectează sau te îndrumă să explorezi o zonă nouă de reacții și… te ajută să crești enorm ca actor.

Care e unul dintre lucrurile neașteptate pe care le-ai învatat la cursurile de actorie pe care le-ai urmat?

Că e esențial ca personajul tău să poarte pantofi confortabili (râde). Dar chiar este genul de lucru care se predă la cursuri.

Cum arată Sarbatorile tale, Monica? Unde le vei petrece?

Nu m-am gândit încă, de obicei fac planuri mai aproape de ocazie, însă știu că în Seara de Ajun mi-ar plăcea să intru într-o Biserică, să ascult colinde. Mi-e dor de ele și din păcate, în zilele noastre, îți bat puțini colindători la ușă.

Ai vrea, ca de aceste Sărbători, să primești și să oferi….

Bucurie în suflet.

Fără ce nu poți trăi?

Telefon, card, cremă de față.

Foto: PRO TV