Interviu EXCLUSIV Mihaela Bilic: ”Trebuie să începem să ne pese în mod real de noi!”

Care sunt miturile legate de sănătate pe carei vreți să le dărâmați în ”Doctor de bine”, de la PRO TV?

Aș spune că, în ultima vreme, toată lumea acuză mâncarea că ar fi vinovată de răul din viața noastră, o acuzație nedreaptă. Mâncarea nu ne îmbolnăvește, dar nu putem merge nici la cealaltă extremă – nu putem, prin mancare, să vindecăm tot răul din lume. Este doar un element în viața noastră și, dacă o transformăm într-o obsesie, nu vom avea rezultate pozitive. Părerea mea este că noi, ca români, care suntem prin definiție mâncăcioși, lacomi, ne place cantitatea în detrimentul calității, ar trebui să întelegem că acum trăim vremuri în care supraoferta alimentară e copleșitoare și că trebuie să începem să punem preț și să fim un pic mai atenți în alegerile noastre. Sănătatea noastră depinde de asta și nu doar mâncarea contează în această ecuație, ci și tot ce este legat de echilibrul emoțional, de asumare a responsabilităților, dar și a propriilor nevoi și a unui stil de viață care să fie într-o armonie și împăcare cu ceea ce ești, cu ceea ce faci. Nu putem, prin intermediul mâncării, oricât de specială ar fi ea, să ne rezolvăm probleme care țin de emoțional și de social. Trăim într-o societate care nu are atât de multă grija de cetățentii ei, nu avem o societate funcțională care să ne protejeze și atunci nu putem aștepta să fim apărați din exterior și nici ajutați, trebuie să începem un fel de muncă de autodidacți, în care noi să avem grija noastră. În momentul în care o să începem să avem cu adevărat grijă de noi, rezultatele se vor simti imediat. Românii sunt foarte mult concentrați pe exterior, foarte atenți, culmea! la ce fac cei din jur și mai puțin atenți la ce fac ei. Toată lumea folosește informația auzită după ureche și este foarte expertă în a da sfaturi altora și mai puțin specialistă în a avea grija de propria lor ființă. Trebuie să începem să ne pese în mod real de noi și să încetăm să ne mai lăsăm influențați și păcăliți de lucruri spuse după ureche.

Ce vă întreabă cel mai des pacienții, dar și publicul?

Teribil! Eu ce să mănânc? De ce mă întreabă pe mine ce să mănânce? Este nu doar surprinzătoare, ci și năucitoare această dorință ca cineva din exterior să le spună ce au de făcut, aș numi-o infantilizare. Deci noi suntem ca niște oameni mari care au rămas copii. Probabil că de aceea am și tolerat dictatura și tot felul de regimuri din acestea opresive- pentru că noi suntem foarte docili și ascultători în sensul rău, iar oamenii, dacă ar putea să-ți dea responsabilitatea și să nu mai fie implicați cu nimic și doar niște roboței care să execute sau să urmărească o listă, ar fi în culmea liniștii și a mulțumirii. Eu exact asta nu o să fac. Vreau să-i responsabilizez și să-i informez și să fie în stare independent să meargă într-un supermarket, să facă alegerile corecte, să știe ce să pună pe masă, ca alimentele trebuie combinate, să știe ce înseamnă o porție corectă, pentru că și aici greșim grav, și să desființăm automat toate aceste mituri care circulă din simplul fapt că nu există o informație de referință în care să avem încredere și pe care s-o luăm ca reper. Mâncarea trebuie să devină prietenul și aliatul nostru și s-o consumăm cu bucurie și cu încredere. Altfel, suntem în pericol să ne îmbolnăvim – și fizic și psihic.

Care e cel mai bun sfat pe care l-ați oferit până acum?

Le-aș recomanda cititoarelor să-și trateze propria ființă ca și cum ar fi un copil de cinci ani, care are tot timpul nevoie de atenție, de îngrijire și de timp. Noi am da oricui din jurul nostru timpul și atenția noastră și ne-am pune întotdeauna pe ultimul plan. Cred că vine un moment în care trebuie să le spunem oamenilor– Iubește-te pe tine înainte să-i iubești pe cei din jur! Aș spune mai degrabă: Aveți grijă de voi, voi de voi! Acolo unde voi nu aveți grijă, nimeni nu o să aibă. Nimeni nu te va iubi cu adevărat mai mult decât te poți iubi tu! Noi, ca români, haide să fim un pic mai înțelegători, mai toleranți, mai disponibili în primul rând cu noi, și apoi cu cei din jurul nostru. Tratează-te ca pe cel mai bun prieten, nu ca pe un dușman, nu te mai învinovăți, nu te mai ”biciui” inclusiv cu cure de slăbire, pentru că ființa noastră suferă și nu e nimeni care s-o împace și s-o ia în brațe.

Binele din viața dv. se referă la…

Cred că se referă acum la faptul că am ajuns sa am suficient de multă experiență și încredere încât să fiu autentică. A fi autentic și a spune și lucrurile bune și pe cele rele și a-ți desfășura activitatea exact pe criterii în care crezi și cu conștiința împăcată – acestea aduc o satisfacție și o mulțumire care nu pot fi egalate de nimic. Binele din viața mea este că am avut curajul și norocul să fac ce-mi place și să n-am nevoie de compromisuri și tot ce-am dobândit să fie construit pe temelie solidă, astfel încât acum să culeg roadele și să simt cu adevărat că sunt într-un moment de apogeu al carierei mele, iar încrederea oamenilor și felul în care ei mă percep ca făcând parte din existența lor zilnică, chiar dacă nu mă cunosc personal, mi se pare cel mai mare cadou și cel mai mare bine.

NU POT TRĂI FĂRĂ

Lapte, muzică și mașină.