Care este cea mai incomodă întrebare care ți s-a adresat până acum, Marius, apropo de provocările de la emisiunea de pe www.protvplus.ro, ”Întrebarea Mesei Rotunde”?

Nu au fost niciodată atât de incomode pe cât mi-aș fi dorit, dar sigur, întrebările de tipul „care e cel mai…“ și, în loc de cele trei puncta, stă scris „prost actor“, „enervant pesonaj media“, pot fi oarecum dificile. În rest, nu am nimic de ascuns. Practic, sunt o carte deschisă… Am vorbit, la ”Întrebarea Mesei Rotunde”, despre tot ce se putea vorbi, de la experiențe sexuale ratate până la rivalități din culise sau de ce aș ”omorâ-o” pe Monica Bellucci… Vedeți totul pe protvplus.ro.

Preferi să întrebi sau să fii întrebat?

Îmi place să descopăr persoana din fața mea, așa cum e ea… de asta, nici eu, nici invitatul nu știm întrebările… Îți dai seama: producătorii trimit invitatului întrebările, urmează ședința de PR, se prestabilesc răspunsurile și, atunci, ce sens ar mai avea emisiunea? Deci, pe scurt, prefer să întreb (râde).

Cum ai făcut trecerea de la interacțiunea directă cu publicul, din sala de spectacole, la cea contorizată în vizualizările online?

Cu bucurie am făcut trecerea. Fac același lucru pe scenă, piesele sunt transmise live, așa că aproape nu știu care e trecerea. Și „trecerea” asta e însoțită de o satisfacție enormă – numărul de telespectatori, un număr infinit mai mare decât spațiul pe care ți-l poate oferi o sală, fie ea chiar și de 900 de locuri. Genul acesta de spectacole, în care piesa vine la tine, există de foarte mult timp, dar erau transmise de o televiziune. Acum e exact același lucru, dar online.

După părerea mea, beneficiile sunt uriașe, în sfârșit teatrul devine la îndemâna oricui este interesat. Sau, nici măcar interesat, curios, aș zice. Din punctul acesta de vedere, trecerea asta e fantastică. Sunt sigur că și acum, după deschiderea teatrelor, reprezentațiile online vor continua. Nu ai idee cât de mulți spectatori avem din afara țării sau chiar din țară, care nu pot să se deplaseze fizic la teatru, dar care acum beneficiază de această experiență oriunde s-ar afla. 

marius manole

Cât de mult te incită posibilitatea dată de expunerea de pe internet și în ce alte ipostaze te-ai mai vedea pe această platformă?

Sunt foarte deschis. Cu ”Întrebarea Mesei Rotunde” mi-am dat seama că rolul de prezentator neconvențional mi se potrivește mănușă. Îmi place să stau la povești, îmi place să aflu lucruri amuzante, inedite, controversate… scandaloase, de ce nu? Aș avea reticențe daca mi se propune să joc în ceva filme absolut interzise minorilor, dar ca să fiu sincer… nu am primit vreo solicitare în acest sens.

Dacă ai adapta unul dintre spectacolele pe care le-ai jucat pentru YouTube, cum ar arăta reprezentația în varianta 2.0?

Actorii nu au ce să adapteze, noi jucăm în regim de live orice spectacol – fie el pentru publicul din sală sau pentru cel virtual. Munca de adaptare le revine colegilor din culise: cameramanilor, editorilor video, oamenilor de la lumini.

Cât de mult duci dorul teatrului și în ce fel te transformă ca artist această pauză nemeritată pentru breasla ta?

Nemeritată a fost pentru toată lumea, nu numai pentru noi. Evident, e o perioadă ieșită din comun din foarte multe puncte de vedere, dar am ceva spectacole, nu am de ce să duc dorul și, chiar după încheierea episodului de pandemie, sunt absolut convins că teatrul online va continua și asta e o treabă excepțională. Transformarea… e, mai degrabă, a omului, nu a artistului. Timpul ăsta de izolare te obligă sau… măcar îți da posibilitatea să îți pui ordine în cap, în viață.

În aceasta perioadă e greu să ne mai creăm amintiri frumoase. Ce momente din ultima perioadă ai vrea să rămână vii în sufletul tău, trăite prin prisma profesională și/sau personală?

Sunt multe. S-au întâmplat foarte multe. Și bune și rele. Cele bune ”Welcom as in aor hom” o joacă online alături de Ilona Brezoianu. ”Și cu pisica ce facem” un spectacol făcut la Qreator de Lia Bugnar, o călătorie la Madrid unde am văzut-o pe Simona Halep și pe Nadal jucând. Constanța, paste cu creveți, Paris, Revelionul, câteva dimineți. „Întrebarea mesei rotunde”.

Care este lucrul de care îți pare rău că nu l-ai făcut până la vârsta asta?

Nu e un regret propriu-zis, dar mi-ar fi plăcut să dezvolt o formă, incipientă, măcar, de egoism și să existe anumite aspect ale vieții în care să mă pun eu pe mine însumi pe primul loc.

Dacă l-ai avea invitat la Întrebarea Mesei Rotunde pe Marius Manole cel din urma cu 15-20 de ani, ce întrebare i-ai adresa?

La „Întrebarea Mesei Rotunde“… Manole de acum 20 de ani nu ar avea ce să caute. Nici nu l-aș chema (râde). La emisiunea asta am adus doar oameni interesanți, cărora să le descoperi o altă față a personalități. Dar, dacă ar fi musai să îl am drept invitat, l-aș întreba cum se vede el peste 15-20 de ani… Doar așa, de amuzament…

Un moment pe care l-ai șterge din memorie, unul pe care l-ai retrăi și unul nou pe care ai vrea să ai ocazia să-l experimentezi?

Off. Foarte complicat…  Moartea unui prieten, o masă pentru prieteni, făcută la mine acasă, vreau să călătoresc, mult, să văd, să aflu, să descopăr.

NU POT TRĂI FĂRĂ 

Telefonul! Se pare că am dezvoltat o dependență incredibilă de acest device. Ăsta e singurul obiect indispensabil. În rest, îmi fac viața frumoasă animalele de companie, sportul – pe care l-am descoperit cu adevărat de-abia în lockdown –  dar care a devenit un lifestyle, oamenii speciali pe care îi am în jur.