Interviu EXCLUSIV Iulia Vântur: „India este țara care m-a adoptat“

Iulia, care sunt lucrurile care incită acum?

Muzica îmi aduce o bucurie imensă, îmi colorează viața atât de frumos. Îmi place să petrec timp în studio, cu prietenii mei muzicieni, să compunem, ascultăm sau să înregistrăm piese noi. Mă simt binecuvântată să am muzica în viața mea. Incitante sunt și orele de actorie, adevărate lecții de viață.

Care sunt primele lucruri pe care le faci când ajungi în țară?

Îmi place să mă implic în proiecte frumoase, care mi se potrivesc, oriunde ar fi ele. Cu atât mai mult în România. Mă bucur de fiecare dată să mă întorc, este parte din mine, mă simt bine în România, este firesc. Și voi veni de fiecare dată cu drag, este casa mea. Așa cum și India a devenit casă și parte importantă a vieții mele. Vin în România o dată la câteva luni. Vin să-mi văd părinții și prietenii și pentru anumite proiecte. Când aterizez, merg direct la o cafea cu prietena mea bună, apoi mă ocup de toate lucrurile administrative și, cel mai important, îmi vizitez părinții.

India e o ţară atât de diferită de România. Cum vezi acum ţara adoptivă?

India este țara care m-a adoptat, care m-a primit cu brațele deschise și sunt recunoscătoare pestru asta. Este diferită, însă baza oamenilor este aceeași. India pune mare valoare pe familie, legătura se păstrează și se cultivă, rădăcinile sunt valoroase, e un lucru frumos. E țara cu cele mai multe sărbători, festivaluri, indienilor le place să petreacă, să cânte, să danseze.

Cum se vede România de acolo?

 

România se vede ca o țară plină de surprize. Vorbesc cu mândrie despre frumusețea țării noastre, despre oamenii talentați pe care îi avem, nu există cunoscut de-al meu care să nu fi văzut măcar o poză din România. Muzicienilor și producătorilor din India le-am făcut invitația de a filma în România, de a lucra cu artiștii români, sunt încântați și mă bucur pentru asta.

Care sunt lucrurile specifice Orientului, Indiei, pe care le-ai preluat şi tu?

„When in Rome, do as the romans do“ e o vorbă celebră. Stilul meu de viață, stilul alimentar, vestimentar chiar au fost influențate de societatea în care trăiesc. Este firesc, este o formă de respect față de cultura indiană.

Cum arată viaţa ta de acolo? Ce faci, ce înveţi, cum te redescoperi?

Faptul că trăiesc într-o țară diferită, fără părinții mei, fără statutul și numele câștigat în ani de muncă m-au făcut să ies din zona mea de confort, să mă privesc cu atenție în oglindă și să mă întreb „Cine sunt eu fără toate astea?“ Experiența traiului în India m-a ajutat să mă redescopăr, să mă reanalizez și să mă reinventez. Mă bucur mult că am avut șansa să trec prin această experiență de viață.

Ţi-ai făcut prieteni acolo? Ce vă leagă?

Da, mi-am facut prieteni în India. Prieteniile se leagă prin energia împărtășită, când rezonezi cu o persoană, nu mai contează limba, naționalitatea, pur și simplu te conectezi la nivel energetic, emoțional, mental. Muzica mi-a adus mulți prieteni cu o sensibilitate aparte.

Cât de bine vorbeşti hindi?

Vorbesc, însă nu am exersat atît de mult decât în cântece.

Ce satisfacţii îţi aduc proiectele artistice din India?   

Satisfacția că oriunde aș fi în lumea asta… mă am pe mine și pot face față oricărei situații. E o bucurie să aud că mulți indieni nu au realizat că cea care a cântat piesele nu este o vorbitoare de limba hindi. Ăsta e un mare compliment pentru mine, eforturile depuse nu sunt în zadar. Când am mers în Bangkok, la premiile Iifa, unde am dansat și am cântat, m-am simțit onorată să primesc aplauze, din sală, de cel de care eram îndrăgostită în copilărie… Sandokan-kabir Bedi și alți seniori din industrie. Sunt lucruri la care nici nu visam, nu mi le imaginam vreodată. Mă antrenez zilnic, fac canto, exerciții vocale, fizice iar mai nou am început un training pentru actorie, care îmi place foarte mult. Este cea mai bună școală de viață, de a mă redescoperi.

Ce ar trebui să ştim despre India, în primul rând, dacă e s-o privim cu ochii tăi?

Că este o țară în care poți găsi orice îți dorești, depinde de atitudinea cu care o privești.

 Care sunt lucrurile pe care le iei mereu din România cu tine, acolo?

Pufuleții (râde).

Ce ai vrea să ştie lumea despre tine acum?

Că tot ce am făcut în viața mea, am făcut cu mare drag, cu tot sufletul și așa voi continua.

 

Care sunt lucrurile care au produs o aşa schimbare în tine încât ai decis să trăieşti în India? Ţi-au oferit acei oameni ceea ce-ţi doreai?

Țara, oamenii, situațiile mi-au adus provocările, lecțiile. A depins doar de mine dacă le-am acceptat, am învațat sau m-am schimbat. Probabil dacă aș fi stat în România, transformarea ar fi avut loc, dar mai lent sau poate nu chiar atât de profund. Când ești în mediul cunoscut și duci o viață confortabilă, provocările sunt diferite.

 

Fără ce nu poate trăi Iulia Vântur?

Oamenii dragi. Altfel, mă adaptez, pot să trăiesc fără multe lucruri. Chiar și fără pufuleți (râde).