Emilia, te revedem la tv în ipostaza de concurentă la ”Te cunosc de undeva! (Antena 1) și este inedită apariția ta alături cu Radu Ștefan Bănică, fiul partenerului tău tradițional de scenă și de la tv, Ștefan Bănică. Cum e să împarți lumina reflectoarelor și cu fiul, cum e să-l vezi acum mare, gata să cucerească publicul?

Participarea la transforming show-ul de la Antena 1, Te cunosc de undeva!, este o bucurie pentru mine! Muncesc cu enormă plăcere, personajele mă provoacă, am parte de colegi foarte talentaţi şi facem o echipă frumoasă. E un moment în care artiştii au avut de suferit şi cred că toţi avem aceeaşi stare, de efervescenţă! Iar faptul că mă întâlnesc din nou cu Radu Ştefan nu poate decât să mă facă fericită! Noi am fost pe scenă împreună la Teatrul de Comedie, în spectacolul “Totul în grădină”, aşa că nu suntem la prima colaborare. 

Îți amintești cum erai tu la vârsta aceasta, la început de drum? Dacă ai putea să-ți dai acum sfat, celei care erai în pragul de adolescență spre vârsta adultă, ce ți-ai spune?

Emilia, te revedem la tv în ipostaza de concurentă la ”Te cunosc de undeva! (Antena 1) și este inedită apariția ta alături cu Radu Ștefan Bănică, fiul partenerului tău tradițional de scenă și de la tv, Ștefan Bănică. Cum e să împarți lumina reflectoarelor și cu fiul, cum e să-l vezi acum mare, gata să cucerească publicul?

Îmi amintesc foarte bine cum eram la începuturi, sigur că da! Aveam o energie debordantă, credeam că toată lumea e a mea şi, mai ales, credeam că toată lumea îmi vrea binele şi mă iubeşte. Am descoperit târziu ipocrizia. Am trăit într-o epocă în care valorile nu erau inversate şi când nu exista cuvântul rating. Fiecare avea locul lui. Am crezut întotdeauna că oamenii de vocaţie nu se pot amesteca cu cei nepregătiţi. Ceea ce am trăit cu toţii în ultimii treizeci de ani mi-a demonstrat contrariul. Dacă aş lua-o de la capăt, aş proceda la fel. 

Te simți ca un mentor pentru Radu sau mai degrabă ca o prietenă?

Pentru Radu Ştefan sunt mai degrabă o prietenă veche, nu un mentor. Sigur că îi maid au sfaturi, însă doar când mi le cere. 

Spre ce lucruri te-ai aruncat în viață pentru care nu erai pe deplin pregătită?

Dincolo de scenă e viaţa. Care nu te întreabă, ci te pune în faţa multor provocări. Nu eşti niciodată pregătit pentru experienţele pe care le traversezi. Viaţa e imprevizibilă şi poate asta e şi frumuseţea. Cred că cel mai important este să primeşti totul cu credinţa că vei face faţă. Sigur, asta e în teorie. În practică, nu întotdeauna reuşeşti. Cred că fără credinţă nu poți nimic. Nu am fost pregătită pentru experienţe majore, cum ar fi moartea unor oameni dragi, pentru greutăţi materiale, pentru nedreptate… dar, în fond, cine e?

Când te-ai bucurat ultima dată de spiritul tău intuitiv și cât de mult te-a ajutat intuiția până acum?

Intuiția mea e foarte bună, dar nu întotdeauna am ascultat-o. Din păcate. În meserie mi-a folosit foarte mult. În viață… am cam ignorat-o….

Ai fost un om care a jucat mereu după reguli sau ești de părere că acestea sunt făcute să fie încalcate? Cum decurge dialogul tău interior în circumstanțe importante? 

Îmtotdeauna situația este hotărâtoare pentru atitudinea ta. Teatrul necesită foarte multă disciplină.E ca la armată. Și în armată există reguli. În general, sunt ascultătoare. Încerc să nu fac compromisuri atât de mari, care să mă facă să-mi pierd respectul față de mine.

Spuneai într-un interviu că actoria este o meserie grea, ingrată, nedreaptă, mai ales pentru o femeie. Tu ai reușit să ajungi una dintre cele mai apreciate actrițe din România, in ciuda aspectelor mai puțin ”glamouroase” ale acestei meserii. Ai lua-o 100% de la capăt pe acest drum, dacă ai avea ocazia?

Dacă aș lua-o de la capăt, aș trăi la fel. Aș fi mai atentă la oameni, ca să mă pot proteja mai mult. În România nu există ”glamour”. Iar munca de actor n-are nimic de a face cu ”sclipiciul”, așa cum cred unii…

Care sunt pragurile peste care o femeie aflată la mijlocul vieții trece din ce în ce mai greu? Care sunt piedicile ascunse care întârzie niște recompense pe deplin meritate și câștigate?

Timpul trece pentru toți. Important e ce facem cu el. Îl învingem sau ne lăsăm doborâți. Cred că cel mai important e să traversăm cu grație fiecare etapă a vieții. Cât despre recompense… depinde de cine scrie istoria…

Fiica ta, Maria, a îmbrățișat tot o carieră artistică, de designer vestimentar. Cum crezi că te vezi tu prin ochii ei?  

Fiica mea e o artista foarte, foarte talentată, care își cunoaște calitățile și încearcă sa învețe cât mai mult. Pictează și creează lucruri minunate și mă surprinde mereu. În primul rând, e o ființă devotată, foarte iubitoare și întelegătoare și matură.

În ce spirit ai crescut-o pe fiica ta?

Am crescut-o în spiritul valorii, așa că acest timp în care trăim poate fi o frână și pentru ea. Dar talentul își croiește singur drumul și, într-un fel sau altul, învinge.

În ce aspecte semănați ca două picături de apă și unde nu vă întâlniți niciodată? 

Avem aceleași gusturi, principii și zâmbet. Căutăm fumusețea în orice și știm că fericirea înseamnă armonie. Armonie între aptitudinile pe care le ai și posibilitatea de a le desăvârși. Ceea ce are în plus față de mine e un simț extrem de dezvoltat în a vedea oamenii așa cum sunt, de la început. Eu sunt ușor de păcălit. Este minunea vieții mele și asta e de ajuns că să-i mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare secundă! Mă minunez de ea în fiecare minut, nu-mi vine să cred că are 25 de ani și că mă face să râd și să plâng în același timp. De fericire.

Dacă ai putea împrumuta din calitățile diverselor roluri pe care le-ai interpetat de-a lungul timpului, ce ai alege și în ce contexte din viața reală crezi ca te-ar fi ajutat?

Am interpretat-o pe Marlene Dietrich și mi-ar fi plăcut să am puterea de a da replica necesară, pe loc, oamenilor care mă jignesc. Și puterea de a mă debarasa într-o clipă de cei care îmi fac rău. 

NU POT TRĂI FĂRĂ

Nu pot trăi fără Dumnezeu. Nu pot trăi fără Maria mea, fără muzică și fără să visez.

Foto: Antena 1