Interviu EXCLUSIV Elena Ionescu (Survivor România): ”Nu este un capăt de țară să crești singură un copil”

 

Elena, cu ce gânduri ai intrat în competiția ”Survivor Romania” si cum ai facut față provocarilor de pe parcursul emisiunii? Ce nu s-a vazut la tv?

Am intrat cu gândul de a ma regăsi pe mine după despărțirea de soțul meu, după o perioadă de un an de zile de când îmi creșteam singură copilul, după repoziționarea mea în lumea muzicală. A fost cea mai bună provocare pentru mine. Oamenii au văzut cam totul. Eram filmați 24 de ore din 24 și momentele cele mai importante au fost difuzate. A fost o competiție mai grea decât s-a văzut la televizor, pentru fiecare dintre noi. Ești rupt de lume, trăiești în junglă cu hrană putină, eu nu făceam sport de performanță și traseele erau unele dificile. Cred că am făcut față tuturor provocărilor, atât cele psihice, cât și fizice.

 

În viața de zi cu zi ești la fel de bătăioasă? În ce context, în afară de această competiție extremă, ți-ai mai pus la bătaie spiritul de luptătoare?

 

Sunt o femeie bătăioasă, nu neapărat fizic, cât mai ales psihic. Am fost „testată” de multe ori în viață și am ajuns la concluzia că trebuie să lupți cu demnitate și cu corectitudine. Dumnezeu nu te va lăsa când vei merge drept pe drumul tău. Simt că am fost o luptătoare din momentul în care am rămas singură, cu copilul meu, dar și când am ales să merg la ”Survivor” pentru a-i oferi lui o viață mai bună.

Cum te ajută personal, emoțional, câștigarea acestui concurs?

 

Mă ajută foarte mult faptul că mi-am îndeplinit acest vis. Competiția aceasta mi-a redat încrederea în mine, m-a făcut mai bună, mai tolerantă, mai înțelegătoare, am înțeles care este miza vieții și care este rostul nostru pe pământ. Consider că a fost o lecție de viață extraordinară pentru mine.

 

Care au fost cele mai grele lucruri de depășit în competiție, evident, pe lângă probele fizice extreme?

 

Probele fizice chiar erau extreme pentru un om care nu făcea sport în mod normal. Mai greu era să spraviețuiești dincolo de aceste probe, să stai nemâncat, să nu dormi nopți întregi, să faci față temperaturilor oscilante, ziua foarte cald, noaptea foarte frig. Toate aceste lucruri erau simțite la un nivel la care exista riscul să clachezi. A fost și greu, dar și frumos.

 

În ce constă puterea unei femei, în opinia ta?

 

Forța unei femei stă în puterea psihică. Fizic nu ne putem compara cu un bărbat, dar putem îndura mai multă durere decât un bărbat. Femeia poate să câștige în lupta contra unui bărbat, eu am dovedit că se poate acest lucru. Putem tolera mai mult. Avem puterea de a asimila lucrurile, bune sau rele, și de a le transforma în evoluție pentru noi.

 

Ai spus că ai luptat ca o leoaică pentru copilul tău… Esti mamă singură….

 

Da, am luptat ca o leoaică, așa cum ar face orice mamă pentru copilul ei. Sunt mamă singură, dar asta nu înseamnă că nu voi face tot ce îmi stă în putință ca băiețelului meu să îi fie bine. Sunt un om responsabil și pot să depășesc orice limită când este vorba de fiul meu. Această competiție m-a întărit și mai mult, gândul meu a fost mereu la el.

Ce le transmiți mamelor care își cresc copiii singure?

 

Le transmit mamelor singure să-și iubească copiii și să le arate asta, nu este un capăt de țară să crești singură un copil, cu vointa și credință se poate. Un copil este o binecuvantare și dacă lupți pentru el și viitorul lui, cu siguranță lucrurile vor fi bune.

Să nu se sperie și să se gândească că nimic nu e mai important decât liniștea lor și a celui mic. Mai bine o mamă singură care își crește frumos copilul, decât o familie în care domnește tensiunea, nemulțumirea, un climat psihic care să-l afecteze pe cel mic.

 

Cu ce ți-a fost cel mai greu să te obișnuiesti odată cu revenirea în țară?

 

Au fost multe lucruri care m-au „depășit” când am revenit în țară. Mi-era foarte dor să văd oamenii apropiați, să ies din casă. Dar am intrat în carantină, cum era și firesc, am respectat regulile și sfaturile specialiștilor.  Mă bucur că lucrurile încep să revină la normal încet, încet.

 

Cine, ce te inspiră cel mai mult? Atât în profesie, cât și în viața personală?

 

Mama mea mă inspiră foarte mult, atât în profesie, cât și în viața personală. Este omul cel mai sincer, cu care vorbesc absolut orice. Sfaturile mamei sunt prețioase pentru mine, le iau mereu în considerare. Sunt fericită că am un om ca ea alături de mine, care mă ajută în viața și îmi poartă de grijă.

 

Ești omul care uită, dar nu iartă, după o dezamăgire?

 

Exact așa sunt. Iert, pentru că iertarea este calea spre o viață nouă. Iertarea atrage lucruri pozitive, bune. Cea mai bună dovadă este „Survivor”, am ajuns să câștig tocmai pentru că m-am detașat de tot, am luptat pentru Răzvan, am iertat și am uitat ce a fost urât.

Ce-ți oferă premiul Survivor România, pe lângă câștigul material? Ce ai învățat din această competiție despre tine și despre ceilalți?

 

Am învățat despre mine că, deși eram un om care trăia cu stres, cu probleme, nu aprecia ceea ce este important cu adevărat. Am învățat că este important să fii sănătos, să te bucuri de lucrurile mărunte și puține pe care le ai, ele sunt adevăratele valori pe care le avem; oamenii puțini și buni, familia care este lângă mine și copilul meu.

De la ceilalți am învățat să iau părțile bune, toți avem defecte și trebuie să fim toleranți, să ne respectăm dacă vrem să fim respectați, să dăm mai departe din experiența noastră. Am câșigat mult mai mult decât un premiu la „Survivor”. Am câștigat o școală de viață la un nivel pe care nu îl pot descrie și pe care nu l-aș fi trăit în nicio altă situație. A fost o școală completă, din punct de vedere fizic și psihic.

Pentru mine a fost extraordinar și modul în care oamenii de acasă m-au susținut în tot acest timp. Mă înclin în fața lor, lor le datorez toată această bucurie pe care o trăiesc acum.

 

De câte ori ți-a fost trădată încrederea și cum ai învățat să depășești decepțiile și să te bucuri de lucrurile pozitive?

 

Trădată am fost în viață, ca orice om. Dacă nu treci prin toate, nu absolvi școala vieții. Dincolo de toate am înțeles că trebuie să iau din tot ce mi se întâmplă învățăturile, înțelepciunea, pentru a evolua, pentru a mă maturiza, a deveni un om mai bun, mai responsabil, pentru a gândi pozitiv. Acest concurs mi-a dat posibilitatea să gândesc mult mai limpede, să iau lucrurile bune și din cele rele.

 

Fără ce nu poate trăi Elena Ionescu?

Nu as putea trai fără Razvan și părinții mei. Dacă vorbim de lucuri fizice, n-aș putea trăi fără apă și săpun! Nu mi-a lipsit mâncarea atât de mult la „Survivor” cum mi-a lipsit dușul.

 

Foto: Kanal D, Instagram