Cum e revederea cu colegii tăi, ce ți-a lipsit cel mai mult?

E foarte plăcută, în general. Acum trebuie să-ți spun că m-am tot revăzut cu ei, noi n-am lipsit unii din viața celorlalți, dor am avut treburi diferite, joburi diferite, dar de revăzut, ne-am tot revăzut, și cu Costi, și cu Bobo. Revederea e legată de set și e emoționant, trebuie sa recunosc sincer.

Dacă ai putea împrumuta trei calități de la colegii tăi, ce ai alege de la fiecare?

Tot aș lua!

În general, ești adeptul schimbărilor dese în viață? În ce aspecte ești consecvent și unde e loc de variații?

Sunt foarte deschis la schimbări și sunt si foarte predispus să tot încerc, pentru că, deși fac parte dintr-o generație care a fost crescută cu o oarecare frică de a greși, pe ideea că ”Ce-o sa zică lumea”, în timp, mi-am schimbat foarte mult optica asta pentru că mi-am și impus lucrul ăsta și am făcut-o mai ales pentru copiii mei, ca nu cumva să le fac același lucru și lor, motiv pentru care sunt foarte dispus să greșesc, conștient fiind de faptul că doar așa pot să descopăr cum e bine.

Îți place să fii condus sau să conduci?

Îmi place să conduc și îmi place să fiu condus când cel care conduce știe ce face.

O intrebare căreia încă îi cauți răspunsul care ar fi?

O, am foarte multe întrebări cărora încă le caut răspunsul. Ca de exemplu, cum să fac să mă mențin relevant. Este o întrebare la care caut răspunsul în fiecare zi și se schimbă răspunsurile de la o zi la alta. De asta mi se pare că e o întrebare foarte importantă, pe care uneori o mai uit uneori, dar e chestiune de zile, adică prins în vria asta de zi cu zi nu apuci tot timpul să-ți pui întrebarea asta și mai faci lucrurile și în virtutea inerției. Dar, din fericire, îmi aduc aminte suficient de des să-mi pun această întrebare și atunci mai schimb.

O întrebare neobișnuită primită recent din partea copiilor tăi care ar fi?

Am o relatie foarte apropiată cu ei, încă de când erau foarte mici și acum au devenit ”adulți”. Cel mare a intrat la liceu, la Caragiale, are 15 ani, am o relație mai mult decât sinceră cu el și apropiată și nu-mi aduc aminte să mă fi întrebat ceva să mă surprindă. De regulă, mă întreabă lucruri absolut firești și mă și aștept să mă întrebe. Mi s-a părut foarte important ca ei să aibă încredere în mine și să-și dorească să mă întrebe lucruri, adică să nu pice în partea aia în care să nu mă întrebe de frică să nu aflu eu ceva sau să mă supăr.

Andi Moisescu Pe bune

Dar tu îi întrebi pe ei, în căutarea relevanței?

ÎI intreb și pe ei în permanență. Îi stârnesc să vorbească, cam așa e tehnica. Dacă insiști puțin și o îi iei și pe altă cale, descoperi  ceva, acolo.

Ce te-a făcut să exclami ultima dată „Pe bune?!”

Când m-am trezit dimineață, am ieșit pe stradă și, nu știu de ce, aveam impresia că o să fie aglomerat, dar am uitat că e vacanță. Am văzut că am ajuns la birou în 7 minute și mi s-a părut ceva ciudat, m-am dezobișnuit total, deci… Pe bune?!

Care e cuvântul pe care îl folosești cel mai des?

Habar nu am. Probabil că am vreun tic. Mi-a spus cineva că folosesc cam des cuvântul „cumva” – e posibil să fie ăsta unul dintre ele. Dar, în orice caz, când descopăr că spun prea des un cuvânt, prima mea grijă e să încep să nu îl mai folosesc deloc.

Și adulții au nevoie de jocuri, de joacă?

Cred că dacă cineva nu mai are nevoie de jocuri și de joacă e trist. Nu că a îmbătrânit sau n-a îmbătrânit, dar e tristă viața.

Ce orizonturi noi îți place să-ți deschizi ție însuți?

Tot caut să descopăr pasiuni noi, mi se pare că de aici vine echilibrul omului în viață. De fapt, toți căutăm variante prin care să mai evadăm din stresul ăsta zilnic pe care, oricum, nu îl putem evita și care e generat, evident, de grija zilei de mâine, de azi. Dar pasiunile astea te ajută să mai evadezi și eu caut să descopăr unele noi și, din fericire, tot descopăr.

Mai are nesiguranțe sau incertitudini un om care face televiziune de atâția ani? Care sunt lucrurile care te intimidează, dacă putem spune asta?

Întotdeauna există nesiguranță, pentru că totul se schimbă: contextul, societatea, obiceiurile de consum. Indiferent cât ai fi învățat, întotdeauna mai ai câte ceva de învățat și, cum totul se schimbă, trebuie să te schimbi și tu. Preocuparea mea permanentă este legată de încercarea de a rămâne relevant, ceea ce mi se pare o provocare pe care nu o să o depășesc niciodată, mereu va fi nevoie de povestea asta.

NU POT TRĂI FĂRĂ

Nu aș putea să trăiesc fără iubire. Fără aer, fără apă. Teoretic, pot să trăiesc fără orice lucru obișnuit, bun material – nu mi se pare că în asta stă viața. Dar, să fim sinceri, unele lucruri fac viața mai frumoasă. 

Foto: PRO TV