Interviu EXCLUSIV Anca Dumitra: ”Totul este permis în dragoste!”

Într-adevăr, vara aceasta se împlinesc zece ani de când am dat start filmărilor și în vara anului 2010 s-a produs pilotul – primul episod pe care oamenii l-au văzut pe 1 martie 2012. S-au modificat multe – personajele, întreaga poveste și întreg proiectul a evoluat și au intervenit schimbări, cum e și firesc de altfel. Așa s-a întâmplat și în viața mea de zi cu zi, indiferent că vorbim de viața profesională sau cea personală. Însă, da, am crescut cu acest proiect, iar întreaga echipă face parte din viața mea. Nu vreau să sune nicicum melodramatic, dar e o a doua familie pentru mine.

A început ca o a doua școală de film pentru mine și s-a transformat în toată această istorie pe care deja oamenii o pot urmări la TV. Am crescut cu toții, am învățat unii de la alții, ne-am acceptat, am crescut odată cu Geanina. A crescut și ea, se vede cu ochiul liber și la ea un soi de maturizare. Mă bucur de toată această istorie și sunt fericită pentru toți acești 10 ani care au trecut parcă într-o clipită. 

Au trecut cu tot folosul și cu toată bucuria. Sunt recunoscătoare că pot să-mi practice profesia într-un cadru pe placul tuturor. Las Fierbinți e un proiect care a devenit parte din sufletul privitorilor și telespectatorilor noștri fideli – sunt cei care ne privesc de atâția ani și, ca noi, par a nu se sătura de tot acest Univers. Să dea Dumnezeu să le placă în continuare.

Ce calități ai împrumuta tu în viața reală de la Gianina și ce i-ai transfera tu, de la tine?

Nu știu ce aș împrumuta de la ea. Mi se pare că suntem bine așa cum suntem amândouă: independente și cumva codependente, și dependente una de cealaltă. Adică aș lasa-o așa cum e și m-aș lăsa așa cum sunt, evoluând de la sine și modificându-ne cu ce avem să îmbrățișăm fiecare pe palierul său.

Cât de mult ți-a schimbat viața acest serial? Cați ani de-acum înainte ai mai fi dispusă s-o interpretezi pe Gianina?

Dacă m-ai fi întrebat acum zece ani, nu aș fi știut ce să-ți răspund, ți-aș fi spus că îmi doresc să ajung la sufletul omului. În tot Universul acesta și tot puzzle-ul acesta numit ”Las Fierbinți”, dacă un pic te bucură și Gianina, atunci mă simt extrem de fericită că mi-am făcut treaba pe cât de bine am putut. Ca și atunci, și acum spun că atâta timp cât o mai vrea Dumnezeu să continue și telespectatorii ne privesc cu interes și entuziasm, așa și eu o voi interpreta cu la fel de mare entuziasm și dorință de joc, ca și până acum.

Ce nu știe lumea încă despre Anca Dumitra? Ne poți enumera cinci lucruri mai puțin cunoscute despre tine?

(râde) Lumea nu știe că port tocuri în casă. Plâng ușor la filme. Empatizez foarte ușor cu oamenii, cu situațiile, și mă pot emoționa foarte multe lucruri. Mi-ar plăcea să pot să mă uit la filme horror, dar nu pot. Nu știu, mă mai gândesc și vă țin la curent cu ce nu știe lumea despre mine.

Ați legat adevărate prietenii pe platourile de filmare, ați devenit o familie voi, actorii din ”Las Fierbinți”. Ce faceți împreună în afara filmărilor?

Se mai merge la un botez, se mai dansează la o nuntă, se mai face o petrecere de ziua de naștere a unuia dintre noi. Lucrurile firești pe care le fac oamenii și în afara platoului de filmare.

Ce ce ți-ai umplut timpul în perioada de izolare, cand s-au sistat filmarile și spectacolele de teatru?

Acum uitându-mă un pic la toată perioada de izolare, pare că a trecut totul foarte repede. Ce țin minte e că așteptam acel 15 mai și spuneam că dacă o săptămână ar mai fi durat, nu cred că aș mai fi rezistat, însă acum privind în urmă, pare că acele câteva săptămâni s-au derulat într-un mod rapid. Am făcut ce fac de obicei acasă în zilele când nu lucrez sau am pauză între proiecte – am timp să încerc un fel de mâncare nou, să citesc o carte pe care n-am apucat să o termin atunci când am început-o, să văd filme, să urmăresc un serial, am folosit telefonul mai mult decât era cazul, am vorbit pe Facetime. În principiu, am avut ce face, nu m-am plictisit în izolare.

Cu ce te-ai acomodat cel mai greu și cu ce ți-a fost la îndemână să faci în această perioadă?

Am îmbrățișat perioada ca atare, nu mă pot plânge, am respectat ce era de respectat. Mi se pare de bun simț. Și tot ce era la îndemână în casă să fac, am cam făcut. Mi-a fost foarte greu faptul că nu am putut să-mi văd familia în toată această perioadă.

Fă-ne, te rugăm, un tur virtual al unei zile de-ale tale, în această perioadă, de dimineața până seara.

Acum că am început munca, dacă am filmare sunt pe platou și mă vedeți jucându-mă de-a Gianina. Dacă sunt acasă, între două zile de filmare, o să mă prindeți uitându-mă pe text și în principal pregătindu-mă pentru ziua următoare. Dacă am un call la 6 dimineața, încercând să adorm devreme ca să prind măcar 6 ore de somn peste noapte.

Care sunt cei mai importanți oameni din viața ta?

Familia mea este cea mai importantă, cum e și normal. Dar am foarte mulți oameni apropiați, prieteni – care sunt alături de mine și la bine, și la greu, profesori…

O întâlnire providențială pentru tine care a fost?

Au fost câteva întâlniri de acest fel, una s-a întâmplat în 2005-2006. O întâlnire cu un om de profesie la care țin foarte mult și la care mă întorc de fiecare dată. Da, sunt câteva întâlniri de acest fel care sunt extraordinar de importante, cu oameni minunați și la a căror părere țin profund. Când sunt decizii de luat sau momente de cumpănă – sunt oamenii pe care-i accesez. Nu sunt mulți, dar sunt extrem de importanți și sunt recunoscătoare pentru astfel de întâlniri și pentru astfel de oameni în jurul meu.

Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit s-o iei în ultimii ani?

Acestea sunt lucruri intime, dar au fost câteva decizii – când schimbi traiectoria atunci când poate părea că ai merge și niciodată o astfel de decizie nu este ușoară. Dar face parte din viață să ne cunoaștem și în final să acționăm ca atare.

Ești o femeie frumoasă. Ai simțit vreodată că frumusețea fizică poate impiedica pe cineva să-ți observe calitățile interioare?

Asta cred că ține foarte mult de ochii privitorului și dacă în față este un om superficial, cumva rămâne doar la propria-i opinie și nimic altceva, oricât te-ai strădui tu să-I arăți calitățile tale. Cred cu tărie că omul dacă vrea să vadă cu adevărat, vede. Nu se lasă amăgit/orbit de înfățișare, de conjunctură sau de impresii. Asta ține de dorința fiecăruia de a-l cunoaște pe cel din fața lui și de a te cunoaște pe tine.

În dragoste și în război totul e permis. Cât de mult te regăsești în acest lucru?

Nu știu dacă e totul permis. Totul înseamnă o multitudine de situații și îmi vin vreo două-trei în cap care n-ar fi premise. Eu sunt o persoană pentru care iubirea e cea mai importantă, este coordonata primordială a vieții, e linia întâi în viața mea. Nu spun ceva nou, bănuiesc că așa e în viața fiecăruia. Iubesc pasional, iubesc cu toată dăruirea posibilă și îmi place să fiu alături de omul meu cu toată îngăduința, cu toată încrederea, cu toată iubirea. În limitele bunului simț, a libertății de sine și a celuilalt, da! Totul este permis în

dragoste.

Fără ce nu poate trăi Anca Dumitra?

Îmi dau seama că nu pot să trăiesc fără acest telefon care asigură comunicarea imediată între semeni. Cumva am picat pradă acestei capcane numite Internet & social media. Sunt dependentă de telefon, de laptop.