Anca, ce-ți lipsește de acasă când ești pe platourile de filmare și ce-ți lipsește de la filmări când ești acasă?

Când sunt acasă și nu filmez, îmi lipsește efectiv filmarea în sine, cu tot ceea ce înseamnă ea, cu atmosfera de pe set, cu pregătirile și echipajul care stă să dea startul unei noi zile de filmare. Îmi lipsește întregul. Când sunt pe platourile de filmare nu prea am timp să îmi lipsească ceva, însă s-a întâmplat, la o filmare de lungmetraj în străinătate, mai precis în Irlanda de Nord. Pentru o perioadă de două luni și jumătate am stat acolo, într-un hotel, departe de toți ai mei dragi, și cel mai important, dincolo de lucrurile materiale, de confortul zilnic al căsuței mele, mi-au lipsit cei dragi, interacțiunea cu oamenii iubiți. Dorul de ei, deși puternic, a fost trecut cu vederea tocmai pentru că eram acolo să fac ceea ce îmi place. Dar da, seara la culcare mă lua un dor de ai mei, iar bucuria a fost mare când am revenit în țară. În general, în orice situație, indiferent unde sunt, încerc să mă bucur de prezent și de tot ceea ce îmi oferă el. 

Cum ai vedea aniversarea unei decade de Las Fierbinți? Cum ai vrea să se întâmple?

Imaginația mea poate să înflorească în foarte multe situații. Aș vedea aniversarea cu foarte multă bucurie și multă lume, muzică și dans. Dacă ar fi să creionez un scenariu, mă gândesc la copilărie, eu am crescut la sat, la bunici, în vacanțele de vară. Atunci aveam parte de bâlciurile acelea de Sfântă Mărie, cum se făcea la țară pe atunci,  și întotdeauna am spus că mi-aș dori un astfel de bâlci și la noi, în Las Fierbinți. Până acum nu s-a întâmplat o astfel de serbare, însă mărturisesc că dacă ar fi să aleg cum să aniversăm, așa aș vrea. Printr-o mare petrecere, un mare bâlci. Dincolo de serial și de personajele noastre, aș vedea o sărbătoare a înregii echipe, a întregului colectiv care și-a pus toată creativitatea în joc și iată, s-a ajuns deja la o decadă de Las Fierbinți. Așa că da, atunci când se va putea, mi-aș dori o astfel de mare petrecere aniversară în care să celebrăm acești 10 ani de serial, să ne aducem aminte de începuturi, ar dura clar trei zile și trei nopți.

Anca Dumitra las fierbinti

Cum e să joci într-o producție atât de ancorată în problemele de zi cu zi, care să reflecte societatea în care trăim?

Pe mine mă bucură foarte tare că scenariul întotdeauna a căpătat contur și prin astfel de situații, și nu avem cum să facem rabat de la tot ceea ce ne înconjoară. Sunt bine venite astfel de situații, pentru că într-un fel sau altul, arătăm și noi poporului cam ce se întâmplă, cum se întâmplă, bineînțeles, în felul nostru caracteristic. Afișăm cât putem din mediul înconjurător, indiferent că vorbim de învățământ, politică, sau de ultimul an…Dar, repet, în felul nostru caracteristic și întotdeauna mă bucur că noi conturăm și astfel de situații și realități din societatea noastră.

Ce faci când te saturi de realitatea care ne înconjoară? În ce te refugiezi?

 Mă refugiez cel mai bine în munca mea, într-un rol, la teatru, film, serial etc. În principiu această refugiere are loc în ceva ce mă pasionează și îmi place la nebunie. Astfel că da, mă refugiez în profesia mea, pe care o ador și cu care mă mândresc.

Te-ai mai vedea încă 10 ani interpretând-o pe Gianina?

Când am început acest parcurs cu serialul nostru nu știam unde va duce, cum se vor creiona lucrurile. Dacă mi-ai fi zis atunci de 10 ani, nu m-aș fi gândit vreodată la asta, era doar un vis. Eu am îcredere în viitor și îmbrățișez cu bucurie personajul.

Dacă soarta ei ar sta în mâinile tale, ai alege să…

Aș alege să le ofer soarta ei scenariștilor, așa cum s-au ocupat până acum, este o muncă de echipă și suntem acolo toți să facem bine un produs. Așa că îi las să creioneze soarta personajului și de aici încolo.

Ce ai aflat despre tine cel mai recent, în ce context?

Aflu în fiecare zi câte ceva despre mine, în mare parte am harta a ceea ce sunt creionată, dar mai sunt locuri și lucruri neexplorate sau nebănuite. Uite, am descoperit recent că atunci când vine vorba de cei dragi, devin exagerat de precaută și puțin prea grijulie. Știam că sunt, dar parcă uneori sunt prea mult, sau cel puțin asta mi se spune în ultimul timp.

Gianina, Dorel si Bobita - Las Fierbinti

Viitorul te incită sau te sperie, de obicei?

Mă incită tot ceea ce e nou și așa vreau să fie în continuare. Sentimentul de frică, de a te speria de nou, nu îmi place, încerc să îl alung când văd că se așază subtil în mintea mea.

Cum ar arăta serialul propriei tale vieți? Ce accente ar avea? Cum l-ai regiza?

Depinde de la zi la zi, uneori atât de comic, alteori poate dramatic, horror în niciun caz. Nici thriller. Comico-dramatic așa, poate chiar ușor sarcastic. L-aș regiza în culori pastelate, l-aș face din iubire, cu foarte multă iubire. Cred că fără iubire, n-ar fi nimic.

Cum te-ar cuceri protagonistul masculin al propriei tale povești de dragoste?

Cu încredere. Așa m-ar cuceri.

Care sunt regulile tale în iubire?

Nu știu dacă am vreo regulă, dar cred că nu trebuie să faci nimic din ceea ce nu simți să faci. Eu am o vorbă, cred cu tărie că cel mai bun lucru este să îți trăiești adevărul din inima ta. Așa că dacă inima îți dictează faci, dacă nu, atunci mai bine te retragi.

Cum te vezi tu în ochii celor apropiați? Cum e prietena Anca Dumitra, iubita și fiica?

Anca, fie că ți-e prietenă sau iubită sau fiică este… foarte drăgăstoasă, pupăcioasă și grijulie. Cred că cel mai mult îmi doresc ca toate aceste ipostaze ale mele să aibă la bază un om bun, despre asta este vorba pentru mine.

 NU POT TRĂI FĂRĂ

Dacă e să mă refer strict la lucruri materiale, din păcate, la fel ca toată lumea, nu pot să trăiesc fără telefon. Căci face parte din viața noastră deja. Însă, dacă ne referim la lucrurile esențiale, nu pot trăi fără iubire, în orice formă a sa, fără alint, și fără încredere.