Alex, cum se schimbă prioritățile tale acum că ai dobândit titlul acesta?

Încă sunt în stare de șoc. Tot ce mi se întâmplă este cu mult peste așteptările mele. Totul este nou pentru mine: căutarea apartamentului, oameni noi, un oraș nou. Tot ce mi se întâmplă este nou. Sunt atât de bucuros și recunoscător, este un vis, este mult mai mult decât m-am gândit. Visul meu era să fiu văzut de oameni, dar nu m-am gândit niciodată că o să fie impactul acesta atât de mare, să primesc atât de multă afecțiune, să primesc atât de multă iubire de la oameni despre care nu știu absolut nimic, dar este o plăcere atât de mare să văd bucuria pe fețele oamenilor că vor să facă fotografii cu mine. Le simt dragostea, sunt copleșit de tot ce se întâmplă, sunt… recunoscător. Sunt împlinit sufletește, sunt cel mai bucuros om. Mă trezesc și adorm cu o bucurie în suflet.

Este o bucurie enormă să văd că misiunea mea de a face oamenii fericiți, de a da bucurie în lume s-a împlinit cu toată dragostea.

Alex Delea

Survivor România e încununarea unui efort imens, dar cu ce a fost pavat drumul tău până aici, până să te cunoască lumea? Nu ai avut o viață ușoară…

Viața mea este o viață simplă. Când eram mic, cred că era o viață tipic românească, dar eu eram fericit, eram copil, nu îmi dădeam seama. Greutățile au fost duse de mama mea, de mamaia mea. Eu eram mic. Dacă nu aveam mâncare, credeam că așa este normal, să nu ai ce mânca. Exact ca în Survivor, dacă noi toți trăim în baracă și nu avem ce mânca, nu ai cum să te plângi cuiva că nu există, nu ai văzut, nu știi că nu ai. Așa a fost și copilăria mea, n-am știut și eram fericit, eram bucuros până când mama mea a trebuit să ne scoată din această bulă.

Am plecat din România, nu am vrut să plec, dar am fost nevoit pentru că mama mea nu mai suporta să stea departe de mine, iar în România nu s-ar fi întors fiindcă începuse să aibă de-ale gurii. A trebuit să plec și m-am dezvoltat personal. Am plecat un băiat timid și m-am întors mai vorbăreț. În România am trăit cea mai frumoasă copilărie, iar în Spania m-am dezvoltat personal.

Cum te ajută trofeul și această experiență, din toate punctele de vedere?

Trofeul este oglinda tuturor zilelor în care am stat nemâncat și în care mi-a fost greu. Trofeul acesta este cel mai important lucru pe care l-am făcut în viața mea. Cu trofeul acesta mă voi mândri cât voi trăi. Este ceva de neimaginat satisfacția pe care o am atunci când mă uit la el, atunci când îl privesc este ceva de vis.

Care era lucrul care îți lipsea cel mai mult până să intri în provocarea Survivor România?

Acasă, România. De când am plecat în Spania, orice aș fi făcut mă gândeam la România. De fiecare dată când intram în mașină și mă plimbam, mă gândeam cum ar fi să mă duc în România. Visul meu a fost să ajung să mă mut în România. Nu am vrut să mă întorc în România și să nu am ce face. Mi-am dorit ca atunci când mă mut în România să am ziua pusă la punct, să fac ceva, să pot să mă descurc.

Aveam familia lângă mine, dar îmi lipsea „acasă”. Stând în România, acum îmi lipsește familia. Este pentru prima oară când îmi iau inima în dinți și încerc să văd ce se întâmplă cu mine dacă o să rămân în România, ceea ce s-a și întâmplat. Mama și mamaia mea au plecat în Spania, cu siguranță o să le vizitez de câte ori pot. Pot spune că visul mi s-a împlinit: mă mut în România, dar ca în Survivor, fiecare câștig vine cu o povară. Povara mea este că nu mai stau cu familia mea, cum am făcut-o 25 de ani, dar trebuie să trec și prin etapa aceasta în viață. Bucuria mea este că ele sunt mândre de mine, nu este deloc o despărțire tristă, este chiar cu lacrimi de bucurie pentru că ele mă văd, mă simt și sunt foarte bucuroase pentru mine. De aceea pot să fac asta cu toată inima, dar este ceva nou pentru mine.

Ce goluri va umple acest premiu și cum te motivează?

Pe lângă faptul că m-am mutat în România, cel mai important gol umplut de acest trofeu este grija mamei față de mine. Eu munceam la mama mea, aveam un salariu primit de la ea, dar totul depindea de ea și visul meu a fost să nu mai depind. Eu am avut foarte multe visuri care s-au împlinit la Survivor, iar unul dintre ele era să nu mai depind de mama mea, mai ales financiar. Cea mai mare bucurie este ca ea să nu mai aibă preocuparea că îmi lipsește ceva. Din momentul acesta, sper din suflet să nu mai îmi lipsească nimic și să nu mai fie nevoie să apelez la ea din punct de vedere financiar. Pentru idei, pentru orice, mamă, o să apelez la tine toată viața mea, niciodată nu o să scapi de asta!

Care a fost primul lucru pe care l-ai făcut odată ajuns acasă?

Imediat după ce am ieșit din visul numit aeroport, unde a fost o nebunie curată, am mers la un restaurant cu toată familia mea, o familie foarte mare de care eu nu știam. Dat fiind faptul că am făcut o figură frumoasă la Survivor, am dat bucurie la toată familia mea din partea tatălui. Au fost foarte multe persoane „Delea”, de care eu nu știam și care mi-au mulțumit că datorită mie s-a unit toată familia. Nici ei între ei nu se cunoșteau și nu știau că familia este atât de mare. Mulțumită mie s-a întâmplat această reuniune și am fost absolut șocat când am auzit asta.

Cât de mult te-a schimbat această competiție? A fost cea mai grea provocare a vieții tale?

Înainte să merg în competiție, credeam că nu am nimic de învățat, credeam că le știu pe toate, dar am primit lecțiile vieții mele la Survivor. Au fost lecții după lecții: lecția de a mă gândi mai mult la mine, de a învăța să spui nu, să nu te mai gândești prea mult la ce spun alții, să te pui pe tine pe primul loc. Sunt atât de multe, încât nu pot să le enumăr. Pe mine, Survivor m-a schimbat din măduva oaselor. Practic, am avut cinci luni în care să mă gândesc în liniște de la A la Z la tot ce am făcut și la tot ce voi face. M-am gândit într-o liniște cumplită, apăsătoare. Credeți-mă că Survivor este pentru orișicine, poți să ai și 70 de ani. Dacă te gândești să faci parte din această competiție, o să te vezi în fel și fel de momente în care nu ai crezut că o să te vezi în viața ta, o să te descoperi, o să afli lucruri noi despre tine. Nu contează anii pe care îi ai, Survivor îți deschide mintea, îți deschide căi. Pe lângă faptul că am câștigat trofeul, pentru mine a fost cel mai benefic lucru din viața mea să ajung acolo, să particip. Până să câștigi, trebuie să treci prin toate etapele Survivor, care sunt benefice în viață. Trebuie să fii tu, atât.

Ce NU schimbă acest trofeu la Alex Delea?

Ce nu schimbă acest trofeu și ce nu va schimba nimic niciodată în viața asta este felul meu de a fi. Multă lume mi-a spus să nu mă schimb niciodată și crede-mă, nu o să mă schimbe nimic în viața aceasta. Eu nu pot să fiu altfel, așa sunt, îmi asum orice fac. Exact așa cum sunt eu, îmi asum din toată inima. Eu mă iubesc din tot sufletul meu și nu am nicio problemă în a spune asta. Cel mai important este ca fiecare persoană să se iubească așa cum este, să își asume. Dacă cineva te place exact așa cum ești și nu trebuie să faci nimic pentru asta, ai câștigat tot în viață. Pe mine nu mă vor schimba faima sau banii, eu voi fi mereu aceeași persoană, iar acest trofeu îmi va aduce numai bucurii și satisfacție, dar schimbarea mea în comportament niciodată. Niciun trofeu sau cec bancar, indiferent de câte 0-uri ar avea, nu poate face asta.

Cui i-ai dedica acest trofeu?

Pot să îl dedic mai multor persoane, dar îl dedic mămăiței mele, este totul pentru mine. Mamei mele, familiei mele le dedic trofeul pentru tot ce au făcut pentru mine toată viața mea, timp de 25 de ani au fost acolo pentru mine. Mamaia mea m-a crescut, mă iubește, sunt totul pentru ea și ea este totul pentru mine. Eu sunt copilul ei, prietenul ei, nepoțelul ei, eu sunt Alex al lui mamaia, iar mamaia este copilul meu. Avem o relație foarte greu de explicat, nu am cuvinte să explic relația noastră, iar cea mai mare bucurie este să îi ofer tot ce s-a întâmplat.

Care ar fi un lucru pe care puțină lume îl știe despre tine? Ce a rămas nedescoperit?

Nu știu, sunt un om foarte deschis. Sunt atât de deschis, încât de multe ori oamenii se sperie. Sunt foarte deschis, vorbesc de parcă ne cunoaștem de o viață. Îmi place să fie bucurie și armonie în lume, iar asta se întâmplă numai dacă ești deschis. La Survivor mi-am povestit toată viața, am spus lucruri care s-au întâmplat de când îmi aduc eu aminte lucruri până în momentul de față. Nu am nimic de ascuns. Sunt nebun, simplu, spun tot ce am pe suflet. Ăsta sunt, nu am niciun secret.

Știm ce ai câștigat, dar ce ai pierdut odată cu participarea la acest reality-show?

Este o întrebare foarte bună, care mă atinge foarte mult. În primul rând, pot spune că înainte de Survivor viața mea era legată foarte mult de fitness. Și acum îmi place foarte mult să am grijă de mine și de sănătatea mea, să fac sport. Însă ce am pierdut… am avut parte de o micșorare de stomac incredibilă,. Am foarte mare grijă cât mănânc, ce mănânc și cum mănânc. Mi s-a micșorat stomacul incredibil, încât mănânc o singură masă pe zi. Ce am mai pierdut… nu mai pot să dorm în pat, îmi este foarte greu să dorm pe o bază moale, am nevoie de o bază tare. Mă zvârcolesc foarte mult, dorm foarte puțin. Pot spune că am pierdut niște lucruri absolut normale pentru un om normal: pofta de mâncare. Credeam că după Survivor voi mânca orice incredibil de mult. La mine este exact invers: nu prea mănânc, dorm foarte puțin, dorm pe jos.

Nu voi renunța la sală niciodată, voi reveni la sală, însă îmi este greu să ating bornele în care eram înainte. Îmi este greu să mănânc. Cred că în momentul de față slăbesc mai mult decât slăbeam la Survivor, mi-e greu să mănânc, poți să îmi dai orice. Eu aveam stomacul foarte mare, aveam șase mese pe zi foarte consistente, iar la Survivor a fost foarte drastic și m-a redus la niciuna pe zi. Iar acum, corpul meu încă este într-o stare de șoc. Tot ce se întâmplă este un șoc, să văd atâția oameni, mașini, claxoane, aglomerație, ador asta, dar încă este nou. Încă sunt în procesul de a înțelege ce se întâmplă. Aș dori din suflet să pot să mănânc, să dorm cu capul pe pernă, dar este incomod, nu știu cum sună asta, nu pot înțelege. Sper ca ușor, ușor să revin la normal.

NU POT TRĂI FĂRĂ

În primul rând, familia mea, care este sănătoasă. Mamaia mea are nevoie de medicamente pentru a trăi, face insulină și are probleme cu inima, are o boală psihică – schizofrenie – care o determină să se închidă în ea, iar asta mă distruge, mă nenorocește. De aceea, este dragostea foarte mare față de ea, mă uit la ea și deja îmi e dor de ea, o iubesc din tot sufletul meu din ce în ce mai mult. Fără ea, n-aș putea. N-aș putea să trăiesc fără oameni, iubesc oamenii, ador afecțiunea lor. Ador să le ofer afecțiune și am învățat să și primesc mai nou. Cam atât. De la Survivor am învățat să trăiesc fără multe lucruri. Am învățat să trăiesc fără lucruri materiale, dar nu aș putea trăi fără familie, prieteni, oameni. Survivor m-a învățat că este mult mai bine să trăiești fără nimic, nu există griji. Nu am grija telefonului, a portofelului, a chiriei… sunt foarte multe griji. Acolo am învățat că poți trăi fără nicio problemă cu nimic și este o fericire enormă. Mă reduc la atât: familie și oameni.