Alecsandru, să facem un exercițiu de imaginație și să presupunem că ești telespectator al serialului ”Adela”: Ce ai comenta de fiecare dată despre serial, ce te-ar intriga cel mai mult și care ar fi personjul tău preferat?

       „Dar când se află, dom’ne, că Adela e fata lui Paul? Mai reușesc mult Mitu și Nuți să-i păcălească pe Andronici?”

       Cât despre personaje, urmăresc cu drag cuplul Nuți-Mitu. E delicios. Chiar de rolul lor nu este dintre cele pozitive, oferă o pată de culoare benefică întregului concept.

Cât de mult îți doreai să joci într-un serial, înainte să fii distribuit în ”Adela”? Care erau aspirațiile tale înainte și care sunt acum?

       Era pe lista mea de vreo 10 ani. Aveam în cap un rol principal într-un lung metraj, un rol principal pe o scenă mare a țării, o primă carte publicată și un rol principal într-un serial de televiziune. Am bifat doar o singură căsuță din acea listă și fix pe cea la care mă așteptam mai puțin.

alecsandru dunaev

Spune-ne de parcursul tău… Înainte să te recunoască lumea de la televizor, înainte să ajungi pe scena teatrului și înainte ca recunoașterea artistică să prindă contur… Cum s-a aprins în tine un spirit de manifestare prin artă?

       Bunica mea reușea să întrețină atmosfera indiferent de context, tata a fost actor amator pe la Sulina, și el un bun entertainer al grupului de prieteni și, indirect, mi s-a insuflat și mie acest dar, această dorință de a bucura oamenii din jur. Urmează chiulul la ora de desen și toată avalanșa de evenimente (trupa de teatru a liceului, roluri de figurație în nou-înființatul teatru Jean Bart din Tulcea, ș.a.m.d.) care au dus la admiterea mea în cadrul UNATC.

Care au fost momentele-cheie din viața ta care te-au adus până unde ești astăzi?

Acel chiul la ora de desen, pisica neagră care mi-a tăiat calea în ziua ultimei probe la admitere, profesorii din UNATC, care, cu metodele lor diferite, au ajuns să predea la grupa mea fix când aveam cea mai mare nevoie de fiecare în parte, rolul Trofimov din „Livada de vișini” de la Vâlcea din 2012, distribuirea mea ca „Abram” în spectacolul de licență „Clasa noastră” și lista poate continua. Mereu am considerat că viața mea artistică poate fi descrisă prin „momente potrivite” la care mereu am fost „omul potrivit” și la care mereu am avut parte de „oameni potriviți”.

În ce moment al vieții te afli și cum vrei să-ți modelezi parcursul mai departe, ce ambiții te împing de la spate?

Pot spune după mulți ani că sunt liniștit din punct de vedere profesional. Nu, nu am ajuns încă la un apogeu, mai am enorm de învățat, dar e un început; și pe acest început pot să-mi construiesc și liniștea din punct de vedere personal.

Crezi că tu ai ales rolul Mihai din ”Adela” sau el te-a ales pe tine, cum s-a produs chimia dintre actor și personaj?

În multe situații „Mihai” m-a surprins prin similitudinile cu Dunaev, deci pot spune că, într-o anumită măsură, „Mihai” a fost scris pentru mine, deși nici unul dintre scenariști nu mă cunoștea. Ne-am potrivit mănușă. O fi fost de vină pisica aia neagră din 2010, de la admitere.

Cât de des te întorci acasă, la Tulcea? Te încarci acolo cu energie și cu inspirație? Care sunt punctele obligatoriu de bifat pentru tine când ești acasă?

De fiecare dată când am ocazia, revin la Tulcea și nu pot să plec fără să am măcar 3 minute de stat și admirat Dunărea, de pe faleză. Curgerea ei, sunetul bărcilor, scârțâitul parâmelor, tot. Mă încarcă enorm acele 3 minute.

Replica ta favorită dintr-o piesă de teatru, pe care ți s-a întâmplat s-o aplici/folosești și în circumstanțe din viața de zi cu zi?

„Muritor frumos, mai cântă-mi! Auzul meu iubește cântu-acesta! Iar sufletu-mi, vrăjit de ale tale haruri, îți jură, că te iubește mult, peste măsură!”. „Visul unei nopți de vară”, W. Shakespeare. Da, sunt îndrăgostit de muzică și dacă tu ai ceva muzică în tine, ai șanse să mă cucerești foarte ușor. 

Cum arată femeia pe care s-o iubească Alecsandru Dunaev? Esti un romantic sau ești un pragmatic?

Sunt uneori o combinație ideală între romantism și pragmatism și alteori, sunt o combinație fatală între cele două. Zodia balanței își spune cuvântul și sunt mereu un om al extremelor care, totuși, își găsește echilibrul prin extreme. Cum arată femeia? Femeia are muzică; și muzica aceea este plină de sens și de sensuri.

Ești eroul unei povești de dragoste dramatice în ”Adela”… Cum e Alecsandru Dunaev – eroul propriei lui vieți?

Învață să se bucure de tot ce îi iese în cale. Și, Doamne, câte i-au mai ieșit în cale anul ăsta! Și schimbarea asta de prefix care a intervenit la 24 septembrie parcă a încununat o serie de experiențe, realizări care să mă facă să țin minte anul ăsta zeci de ani de acum înainte.

De câte ori ți s-a întâmplat să nu ți se împărtășească sentimentele și cum reacționezi, cum primești o eventuală respingere? Unui spirit de artist îi este mai greu sau mai ușor în astfel de situații?

Din fiecare experiență am și am avut de învățat. Poate că e mai bine să nu mi se fi împărtășit sentimentele, poate că ne-am fi ruinat unul pe celălalt, poate am fost potriviți doar cât timp a fost nevoie pentru amândoi. Încerc să iau ce e mai bun din orice experiență, fie ea frumoasă, urâtă, scurtă, lungă, nu contează.

NU POT TRĂI FĂRĂ

Dunăre, carte, muzică, teatru, teatru, carte, Dunăre, teatru.