Ancuţa şi Simona, ambele în vârstă de 25 de ani, campioane olimpice en-titre, au fost la 24 de sutimi de aurul olimpic.
Parcursul Ancuței Bodnar. Din Suceava la Jocurile Olimpice
Dar cine sunt cele două? Să începem cu Ancuța Bodnar, originară din Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava. Peomitem să v-o prezentăm așa cum merită, într-un articol viitor, și pe Simona Radiş.
Ancuța a început canotajul la vârstă de 13 ani, fiind descoperită de antrenoarea Mariana Maliș, de la Clubul Sportiv Școlar Orșova, în timpul unei vizite de selecție prin școli. La prima prezență la campionatele naționale a cucerit cea dintâi medalie de aur, succes care a motivat-o să fie mereu în frunte.
A urmat legitimarea la Clubul Sportiv Dinamo București.
La 19 ani, după o accidentare la umăr, a vrut să se lase de de sport, dar antreoarea sa Mariana Lupou a fost convis-o să continue.
A fost inclusă în programul „Samurai 2020”, programul de asistență specială a sportivilor cu potențial de a obține medalii la cea de a XXXII-a ediție de vara a JO Tokyo 2020.
În 2019, a devenit vicecampioană europeană în Elveţia, dar şi vicecampioană mondială la Linz, alături de colega sa Simona Radiș, împreună cu care a cucerit prima medalie olimpică de aur a canotajului românesc după 13 ani.
În 2021, după Tokyo 2020, a devenit cetățean de onoare al comunei sale natale Vatra Moldoviței.
Anul 2022 a fost de vis pentru Ancuța Bodnar. Alături de Simona Radiș, a cucerit aurul european, iar câteva luni mai târziu, chiar de ziua ei, l-a transformat în aur mondial. Iar parcursul ei de până acum la Jocurile Olimpice de la Paris nu face decât să confirme valorea și eforturile sale.
Părinții, oameni simpli și muncitori, se minunează și acum de fiica lor
În urmă cu trei ani, când cele două aduceau prima medalie de aur pentru România la Jocurile Olimpice de la Tokyo, Niculina Bodnar, mama Ancuţei, cu greu reuşea să îşi stăpânească lacrimile de mândrie. Era mare sărbătoare în Vatra Moldoviței și toată lumea vorbea doar despre Ancuța. Cel mai probabil la fel se întâmplă și acum.
„N-am dormit toată noaptea. Am aşteptat cu mari emoţii să înceapă cursa şi trăiam alături de ele de parcă trăgeam alături de ele. Hai, Ancuţa! Hai, Simona! Hai că puteţi, mai aveţi 500 de metri şi reuşiţi.
Săream de pe un picior pe altul în casă şi hai că se poate. Cred că le-am transmis energia de la noi şi Dumnezeu a ajutat şi au ieşit cu bine în finală, au câştigat medalia olimpică. Nu mai ştiam ce să facem. Pentru noi este o mândrie şi o onoare. Copilul nostru a dus tricolorul pe cele mai înalte culmi”, declara atunci Niculina Bodnar.
Nichifor Bodnar, tatăl campioanei olimpice, pare un om dur, un muntean învăţat cu munca grea, însă performanţa fiicei sale l-a înmuiat şi l-a umplut de bucurie și pe el atunci. Nu şi-a închipuit vreodată că va trăi asemenea emoţii.
„Şi acum îmi bate inima, dacă vreţi să mă credeţi! Este ceva unic. Nu pot să vă spun în cuvinte. Nu mi-am închipuit. Nici nu ştim să ne bucurăm. De plâns plângem.
Am trăit nişte emoţii extraordinare. N-am dormit toată noaptea şi ne-am uitat cu sufletul la gură la cursa ei. Noi nu suntem învăţaţi cu camere de luat vederi, noi numai cu muncă şi iar muncă”, spune atunci bărbatul.
În mai, Ancuța îl făcea vedetă pe Nichifor Bodnar, tatăl ei, după ce îi poșta poza pe Facebook, alături de o urare din suflet: ”La mulți ani frumoși, tata! Îți dorim tot binele din lume, sănătate, fericire și multe bucurii alături de noi. Te iubim și te apreciem mult! ”. Tatăl campioanei noastre a împlinit atunci 49 de ani.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 22Iar aprecierea e reciprocă. În 2021, tatăl campioanei noastre număra în casă nu mai puțin de 60 de medalii ale Ancuței.
Canotoarea e mândră și de mama sa, pe care de asemeni a arătat-o tuturor în decembrie 2023, de ziua ei. ”La mulți ani, iubita noastră mamă! Îți dorim multă sănătate, fericire, bucurii și împliniri alături de noi. Iți mulțumim pentru tot ceea ce faci pentru noi!
Te iubim si te prețuim mult!”, a scris atunci pe rețelele de socializare campioana noastră.
Cum s-a apucat Ancuţa de canotaj
Aventura Ancuţei în canotaj a început în urmă cu 12 ani, când suceveanca era în clasa a VII-a. Stătea pe o bancă, lângă şcoala din sat, când a fost observată de o antrenoare care venise în zonă ca să găsească copii cu o constituţia potrivită pentru canotaj.
Antrenoarea a îndemnat-o pe Ancuţa să o însoţească în biroul directorului şcolii. Niculina Bodnar povesteşte că fiica ei s-a speriat, pentru că ştia că elevii ajung în biroul directorului atunci când fac ceva rău.
„Ancuţa s-a speriat pe moment, spunea că n-a făcut nimic şi întreba de ce să meargă la director. Nu ştia cine este. Atunci i-a spus că a venit de la Orşova şi selectează copii pentru canotaj. Nu ştia ce este canotajul. Când a auzit, a spus că nu cred că o să mă lase să plec de acasă aşa de departe, până la Orşova.
Când a venit şi ne-a spus acasă, într-o săptămână a plecat. Noi am lăsat-o pentru că ne-am gândit că dacă o să-i placă, o să-şi croiască un drum mai bun în viaţă”, declara Niculina Bodnar.
Tatăl sportivei recunoaşte că a tremurat de frică după plecarea fiicei sale, care atunci avea doar 13 ani. De la Vatra Moldoviţei la Orşova sunt 800 de kilometri.
„Am tremurat pentru că am lăsat o fetiţă de 13 ani la 800 de km distanţă şi m-am gândit în tot felul. E greu la aşa o distanţă. Am vorbit cu domnul antrenor. Am văzut că treaba este bună.
Am sunat-o dimineaţă, am vorbit la telefon şi a spus că îi place. S-a acomodat repede. Nu mi-am putut închipui că din comuna Vatra Moldoviţei poţi să ajungi în Orşova şi să faci canotaj şi după aia la Tokyo, pe primul loc şi medalia de aur. Bravo, Ancuţica!”, declara cu mândrie tatăl sportivei acum 3 ani, pentru Adevărul.
Citește și: