Felicia Filip a împlinit 64 de ani! Soprana a dezvăluit secretul căsniciei de peste 30 de ani

Dacă despre viața ei artistică se știu multe, ea ajungând pe cele mai mari scene ale lumii, nu la fel de se poate spune și despre cea personală.

Născută dintr-o tragedie

Artista s-a născut în anul 1959, în Slatina, Olt, într-o familie cu mulți copii și cu multe probleme. Soprana Felicia Filip nu a dus deloc o viață ușoară și chiar crede că venirea ei pe lume a fost urmarea unei tragedii. Artista a dat câteva detalii cutremurătoare despre viața sa personală.

Artista a povestit în mai multe rânduri că a avut parte de multe momente grele, de-a lungul vieții. Felicia Filip a avut parte de o copilărie deloc ușoară, mai ales pentru că părinții lor erau ocupați să le asigure traiul, așa că erau mai mult absenți, nevoiți fiind să muncească foarte mult.

Apoi, ea e convinsă că s-a născut dintr-o tragedie, din cauză că una dintre surorile sale a murit. „Când m-am născut eu, statul te obliga să ai trei copii. De la al patrulea, dacă nu ţi-l mai doreai, puteai renunţa…

După ce l-a avut pe fratele meu, mama a născut gemene, însă una dintre ele a murit, la vârsta de 7 luni. A fost foarte ciudat. Una dintre fete era bolnavă, aşa că mama s-a internat în spital cu ea, dar a luat-o şi pe cealaltă, pentru că trebuia alăptată. Cea bolnavă a fost tratată şi s-a făcut bine, iar cea sănătoasă a murit de plâns…”, a povestit ea pentru clickpentrufemei.ro.

Soprana a explicat cu durere și felul în care sora ei s-a stins la spital. „A stat într-un salon în care dezinfectarea se făcea cu o substanţă foarte toxică, geamurile se ţineau deschise. Cred că a şi inhalat acei vapori toxici, a şi stat în curent… Plângea de foame, iar la orele la care trebuia alăptată, mama nu putea intra în salon pentru că se făcea curăţenie. Aşa a murit acel copil: sănătos.

Dacă nu ar fi murit sora mea, probabil că eu nu aş fi existat.”, a continuat artista.

Și problemele familiei nu s-au oprit aici. „Mama muncea foarte mult, a crescut trei copii mai mult singură, pentru că tata era revizor contabil şi venea acasă doar la sfârşit de săptămână.

Mama, care avea şi serviciu, venea pe fugă să ne dea de mâncare. Nu conta la ce oră, ne trezea din somn, ne punea la masa, apoi pleca înapoi.

La 14 ani, eu şi fraţii mei am plecat la liceu. Părinţii au rămas cu o casă goală, nevoiţi să crească trei copii la oraş, să-i ţină la liceu, în gazdă. Noi ştim şi ce înseamnă să fii domn, şi ce înseamnă să fii talpa casei, toate învăţate din propria experienţă, nu din cărţi. Când ai trăit toate astea, altfel preţuieşti oamenii şi viaţa.”, spune Felicia Filip.

VEZI  GALERIA  FOTOPOZA 1 / 13

Secretul căsniciei de peste 30 de ani

Marea artistă este căsătorită cu maestrul Cristian Mihăilescu, pe care îl numește „jumătatea sa” și „suflet pereche”. De 33 de ani își spun „bună dimineața, soarele meu”, indiferent de circumstanțe.

S-au cunoscut pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, în 1987, la montarea spectacolului „Poveştirile lui Hoffmann”, deşi Cristian o remarcase mai înainte, la Conservator, la audiţiile studenţilor profesoarei Georgeta Stoleriu.

Vorbind despre cum e să ai o relație atât de bine închegată și armonioasă, Felicia Filip a povestit la un moment dat.

„Cred că, în primul rând, este acea stare de a dărui totul fără să aștepți. Să fie iubirea necondiționată, fără să aștepți un răspuns. În orice situație din viața noastră, așa am făcut și așa facem.

Să fii lângă cineva, să dăruiești cuiva ce are nevoie, să fii lângă cineva când este lovit sau când este într-o situație critică sau chiar atunci când este într-o stare de bucurie, să fii lângă el, fără să primești în schimb. Poate un mulțumesc, dacă există, este extraordinar, dacă nu, nu are nicio importanță.

Dacă gândești așa lucrurile, faci, în așa fel ca universul să îți răspundă la ceea ce faci, ceea ce gândești, ceea ce înfăptuiești. Pentru că fiecare dintre noi gândește să realizeze ceva, să fie implicat în ceva.

Dacă aceste gânduri sunt, în primul rând, morale, nu trebuie să faci ceva al tău, cu orice preț, prețul să fie moral. Și, așa cum îmi place mie să spun, dacă am ceva de făcut pentru binele meu, înseamnă că eu mă pregătesc, fiindu-mi bine, să pot fi de folos celui care are nevoie de mine. Și dacă am fost de folos celui care are nevoie de mine, dacă îmi mulțumește sau nu, nici nu mai are importanță.

Este foarte frumos să mulțumești celui care ți-a fost alături, celui care a fost cu tine atunci, în momentul respectiv. Dar se poate întâmpla ca acesta să uite, și nu este nicio problemă. Pentru ca cel ce dăruiește să rămână aceeași deschidere, și aceeași stare, nu de așteptare, ci dimpotrivă: eu pot să dăruiesc.

Și gândind așa, ești întotdeauna în situația de a avea material, de a avea spiritual, în așa fel încât tu să fii sănătos, să fii fericit, să-ți fie bine, ca să poți să dăruiești.

Să nu uităm niciodată că tot ceea ce realizăm, tot ceea ce înseamnă un nume, o viață, o familie, nu este o realizare de unul singur. Sunt foarte mulți care uneori rămân pe veci necunoscuți și nici nu au pretenția să fie cunoscuți. Dar e important ca noi, cei care avem aceste întâlniri cu acești minunați oameni, să ținem cont că ei există, să îi prețuim și să le dăm acel semn că îi respectăm.

Și dacă faci toate aceste lucruri, la un moment dat va exista momentul, ca din miliardele de posibilități, să existe acea întâlnire a ta cu acel cineva cu care nu trebuie neapărat să vorbești ca să te înțelegi. Sau de multe ori să spui același lucru, în același timp, să gândești același lucru. Și, în același timp, să ai acea generozitate și putere de a dărui, să știi când să ieși în prim plan, să știi când să mergi în spatele celui care strălucește, e foarte important.

Să știi dinainte ce i-ar trebui celuilalt sau ce i-ar trebui din partea ta, sau ce s-ar bucura ca tu să faci pentru tine. E foarte important să putem să ne bucurăm de succesul celuilalt”, a explicat artista pentru Spectacola. Artista și soțul ei nu au copii.

Citește și:

VIDEO Cum a fost la ziua Amaliei Năstase, în Paris. Soțul și cei trei copii i-au făcut o surpriză emoționantă

Alina Pușcaș nu a mers la înmormântarea tatălui său și acum a spus și de ce: „M-am îmbărbătat singură”