Cătălin Bordea, 40 de ani. și-a pus sufletul pe tavă în fața lui Cătălin Oprișan, povestind cele mai grele momente din viața sa – de la abandonul timpuriu, la întâlnirea cu tatăl său și pierderea mamei. A fost abandonat într-un autobuz la un an și șapte luni, iar revederea cu tatăl său, la vârsta de 12 ani, a fost ca o scenă ruptă dintr-un film absurd. Însă cea mai mare rană a sa rămâne moartea mamei, femeia care a căutat iubirea toată viața și a găsit-o abia când era prea târziu.
Într-un interviu emoționant, comediantul a povestit cum a fost crescut de bunică, cum și-a cunoscut tatăl într-un mod care l-a marcat pe viață și cum, la înmormântarea mamei sale, a avut parte de imaginea care i-a sfâșiat sufletul.
Abandonat în autobuz la un an și șapte luni
Te-a lăsat în autobuz la doi ani? E bășcălie, nu? Un an și șapte luni aveam, alea trei luni fac diferența. Deci e clar că, poate, în trei luni de zile învățam să zic „Bilet, bilet!”.
M-a găsit bunică-mea două stații mai încolo. Nu m-am dat jos, aveam un an și șapte luni, mă! E o treabă… Uite că, acum, la 40 de ani, cred că de doi ani de zile îl înțeleg. Nu că-l înțeleg… noi avem alte informații acum. Avem cărți de dezvoltare personală, avem terapeuți, avem podcasturi în care cineva îți spune experiența, tu asculți, înveți de acolo. E altfel comunicarea acum, sunt o grămadă de pârghii să nu mai faci treaba asta. El n-avea… adică, pentru un băiat de 20 și… câți? 20 și un pic de ani, 22, 23, cât avea el atunci, cu toate problemele pe care le avea cu maică-mea, bunică-mea… habar n-am ce era în capul lui! Omul a plecat, înțelegi? Știi vorba aia? Câteodată îmi vine să-mi iau câmpii.”
”Oricum, n-are justificare, indiferent ce spune”, intervine Cătălin Oprișan. ”Știu, știu, știu, știu, știu… dar câteodată îți vine să-ți iei câmpii și te oprești. Încă o dată zic, te folosești de toate informațiile pe care le ai acum.
Cătălin Bordea, prima întâlnire neașteptată cu tatăl său, la 12 ani
”Și zi-mi, l-ai văzut vreodată de atunci?”, întreabă, plin de curiozitate, Cătălin Oprișan. ”L-am văzut, l-am văzut o dată sau de două ori, nu mai țin minte exact. O dată știu că l-am văzut când am fugit de acasă. Am fugit de acasă cu o mătușă care stătea în Bistrița și m-a dus până la el, că am zis că vreau să-l cunosc. Aveam vreo 12-13 ani. L-am cunoscut, m-a băgat în casă. El era căsătorit, avea un alt copil. Deci a fost… eu câteodată cred că visez!
”Deci tu aveai un frate vitreg?”
”Da, și l-am cunoscut acolo. Adică i-am arătat certificatul de naștere, frumos, că a întrebat: „Tu ești…?” Ne-am întâlnit în fața blocului la el, în Prundul Bârgăului, și m-a băgat în casă. M-a băgat în casă și a fost exact ca într-un film! Noi am intrat în casă în timp ce soția lui punea niște cartofi prăjiți în farfurie. Erau la masă, oamenii îl așteptau să mănânce. Și am intrat în casă cu bocceluțu’ după mine și ăsta: „Ăsta cine e, mă?” Bă, dar atât de nonșalant, atât de nonșalant! Și-a luat ochelarii de soare și șapca, purta șapcă, nu știu ce… și a zis: „Dorina, mai pune o farfurie”. ”Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu! Băi, și femeia aia s-a oprit din pus cartofi prăjiți, s-a uitat la mine, s-a uitat la el, s-a uitat la fratele meu ăsta-lalt care era mic și a făcut: „Ce? El este fratele tău, Doruleț. Faceți cunoștință. Hai, așază-te! Pune aici o farfurie, o să dormi cu…”
Și a continuat, glumeț, cum îi stă lui mai bine: ”Deci zici că venise curierul, știi? Când vine curierul și vii cu pachetul în casă… „Se servește masa. Da, ne-au venit și hainele, pe unde le pun? Le pun aici?”. ”M-am pus la masă. Și femeia aia: „Ești bine? Îți e fomică? Nu cred că ți-e fomică…” Și eram: „Fomică…”. „Hai să mâncăm! Uite, acolo…” Băi, deci m-a luat atât de natural femeia aia, și-aș să-i mulțumesc toată viața pentru asta!”
Cătălin Oprișan, cu ochii dilatați de uimire și vizibil pătruns de povestea de viață a invitatului său, exclamă brusc: ”Mamă, ce tare! Bă, frate, dar tu, într-o jumătate de oră, de când povestești, ai trecut prin toate stările posibile. Nu, nu, nu, serios! Adică, ca poveste, o știam, dar nu știam amănuntele astea. Deci doamna aia a zis: „Bă, mai avem pe unul la masă, mai avem pe unul la masă!”.
”Dar el, atât de nonșalant! El trata toate lucrurile astea… el trata lucrurile, din cât am apucat să-l cunosc eu, foarte așa, foarte așa… Da, el e fiul meu, el e… Faceți cunoștință. Da, Dorina, mai pune o farfurie. Mă duc să mă spăl. Cât stai? Nu știu cât stau. Hai, mai stai un pic, că de-abia ne-am cunoscut și noi. Poate o săptămână, o lună, habar n-am, vedem cum merge… Băi, eram la un interviu de angajare cu tata!”
„Și dacă treci proba asta, mai stai o săptămână. Era ca la Asia Express!”, intervine Oprișan.
Trei săptămâni cu tatăl său, până când bunica a aflat unde este
„Amuletă, mai cu dară, mai stai o săptămână, nu? Mai pune o ciorbă că mai stai trei săptămâni. Trei săptămâni! A sunat bunică-mea. Bunică-mea nu știa unde sunt. Ea credea că sunt la mătușă-mea, înțelegi? Dar eu eram fugit. Aia, ca să mă scoată pe mine, tot zicea că-s la baie, că-s jos, că nu știu ce… Trei săptămâni nu vorbesc cu copilul?! Las-o-n crucea mă-sii de viață, e ceva!
:contrast(8):quality(75)/https://thumbor.unica.ro/unsafe/920x0/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://www.libertateapentrufemei.ro/wp-content/uploads/2025/02/bordea-1.jpg)
„Ce e? E la taică-său?” A făcut rost de numărul lui taică-miu. A sunat. N-am să uit niciodată în viața mea! Stăteam, ne uitam toți la televizor așa și mâncam semințe. Și a sunat fixul. Taică-miu s-a ridicat așa, a luat și a zis: „Da…”. S-a schimbat la față, nu mai era șmecherul ăla jovial. „Da, este aici. Sigur. Poimâine. Sigur.” Și-a închis! „Fă-ți bagajul, mergem! Te duc. Și m-a dus. Bă, bă, bă, am văzut în viața mea așa ceva! M-a dus cu o Dacie Break până în comuna Todireni, județul Botoșani. Maică-mea și bunică-mea, la poartă. Erau amândouă. Uite-așa stăteau, ca niște statui… Zici că erau carabinieri! Dar el nu s-a uitat la ele, a trecut mai departe și m-a lăsat la un kilometru și jumătate mai încolo.
‘Dar de ce mă lași aici?’ ‘Eu nu pot să dau ochii cu ele! Mie mi-e frică de bunica ta!’ Bă, las-o, dracu’! După atâția ani de zile…”
O lecție dură de viață: „Orice ai face în viața asta, să nu ajungi laș”
Bordea a ajuns acasă pe jos, cu bocceluța, exact ca în filme. „Un kilometru l-am făcut. Apoi, după 500 de metri, le vedeam pe amândouă cum stăteau la poartă. Am venit spășit, că eu fugisem de acasă. O singură frază mi-a zis bunică-mea atunci: ‘Orice ai face în viața asta, să n-ajungi laș’.
Și mi-a arătat spre drum, cum ar veni… să n-ajungi ca ăla care tocmai fugise cu scârțâit de roți”.
Lecția primită a rămas întipărită în mintea lui Bordea pentru totdeauna. „M-am spălat, am mâncat, și le auzeam vorbind. ‘Bă, dar ce crezi că-i făceam, mă? După atâția ani de zile… Bă, prost e! Am vrut și noi să-l salutăm…’”.
Cătălin Bordea, mărturisiri sfâșietoare despre mama sa: „A găsit iubirea fix înainte să moară”
Alegând cuvintele cu grijă, precaut, cu un respect profund pentru suferința invitatului său, Cătălin Oprișan a îndrăznit să atingă un subiect delicat – pierderea mamei. A fost un an greu pentru Cătălin Bordea, iar amintirea ei rămâne o rană deschisă, un gol pe care nimic nu-l poate umple.
Comediantul și-a descris mama ca pe o femeie care a trăit mereu în căutarea iubirii, dar care, din păcate, și-a găsit adevărata fericire abia la finalul vieții. O „eternă îndrăgostită”, așa cum a numit-o el, o femeie care a iubit cu toată ființa ei, dar care nu și-a găsit, decât târziu, un om care să-i ofere liniștea și siguranța pe care le merita.
„Maică-mea când se îndrăgostea, pleca și dispărea”
„Eu i-am zis mamei mele ‘eterna îndrăgostită’, ca să zic așa. Maică-mea când se îndrăgostea, pleca și dispărea, adică cu lunile, mult, mult, nu știa nimeni pe unde e. Se îndrăgostea, pleca. De asta a avut 6 soți aproape, adică a avut căsnicii maică-mea… la greu.
Gândește-te că din ’84 până în ’90, deci au trecut 6 ani. Ea, când m-a făcut, avea 16 ani, adică pentru ea anii ăștia au trecut cu liceu, chestii, adică n-au trecut… știi?
După aia, ea pleca, pentru că… eu pe maică-mea am înțeles-o într-un final, ca să zic așa. Nu ai conștiința faptului că ai un copil. Tu, dacă faci un copil când ești copil, îl lași la maică-ta, adică la bunică-mea. Tu tot pleci, tot pleci, tu îl știi în siguranță, tu știi că e acolo și tu încerci să te regăsești, te îndrăgostești de ăla, îți ia mințile, mai vii plânsă… adică totul așa se desfășura, ani la rând”, a mărturisit Cătălin Bordea, în cadrul podcastului Vreau să știu cu Cătălin Oprișan.
„O ținea în brațe, ca s-o încălzească…”
Durerea pierderii este încă vie în sufletul lui Bordea, dar un moment de la înmormântarea mamei sale i-a sfâșiat inima. În biserica rece, trupul neînsuflețit al femeii care i-a dat viață se odihnea în coșciug, iar partenerul ei, omul care a iubit-o cel mai mult, stătea lângă ea, încercând s-o încălzească…
„Și niciodată… și asta e o chestie pe care am văzut-o la înmormântarea ei. Niciodată maică-mea nu și-a găsit adevărata iubire, a fost incredibilă treaba asta și și-a găsit-o fix înainte să moară. Imaginea pe care am văzut-o eu, m-a rupt.
Deci toată viața maică-mea, 55 de ani, a căutat iubirea. Se îndrăgostea de ăla, de ăla, numai oameni răi, numai oameni violenți. Și în ultimii ani de zile, și-a găsit un bărbat care nu era tiparul ei de bărbat – nu era băiat rău, înalt, nu știu cum, nu știu ce – era un om normal, grăsuț, dar care a iubit-o foarte mult.
Și imaginea asta eu n-am s-o uit niciodată. Era maică-mea în coșciug, în biserică, și era frig afară, că maică-mea a murit acum un an de zile, Dumnezeu s-o ierte. Era frig afară, și ăsta o ținea în brațe, ca s-o încălzească, în biserică.
Imaginea asta n-am să mi-o scot niciodată din cap, pentru că dragostea a găsit-o fix când nu mai putea s-o vadă, înțelegi? Adică imaginea asta, dacă o vedea… mi s-a făcut pielea de găină. Incredibil! Fix la finalul vieții, este imaginea aia pe care ea și-a dorit-o toată viața”, a spus comediantul, cu glasul tremurând.
Un destin trist, o căutare neîncetată a iubirii și o lecție amară despre viață. Cătălin Bordea și-a pierdut mama, dar a câștigat o amintire imposibil de uitat – dovada că iubirea adevărată nu are timp, nu are reguli și, uneori, vine prea târziu.
FOTO Instagram
Citește și: