Cum a fost perioada sărbătorilor de iarnă, ați petrecut și alături de fiul dv. Tudor Parhon?

N-am petrecut alături de el pentru că am avut spectacole de teatru până în data de 28 decembrie și nu aveam cum. Nu prea îmi mai plac mie sărbătorile de iarnă, tocmai pentru că sunt de iarnă. Dacă erau de vară îmi plăceau. Anul acesta a reprezentat un motiv în plus să nu-mi placă pentru că nu am fost alături de Tudor. Dar am luat pentru acasă un brad mic, deja împodobit, pe care l-am amplasat strategic. Dacă luam unul mare, pe care să îl îmbodobesc, îi veneau de hac pisicile. (râde)

Cu ce gânduri începeți anul 2017?

În spiritul Happy Channel, cu siguranță! Sper din tot sufletul că va fi un an mai fericit, mai liniștit, mai lipsit de griji, mai relaxat și un pic mai vesel. Însă, la 56 de ani, nu-mi mai fac planuri. Este adevărat ce se spune: “Fă-ți planuri, dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă”. Primesc cu bucurie ce îmi oferă viața.

Făcând o retrospectivă a celor mai recente 12 luni, cum le-ați rezuma?

Singurele lucruri bune au fost în profesie: faptul că lucrez din nou cu Ruxandra Ion, la postul Happy Channel, că am avut multe premiere în teatru. În rest, anul a fost păgubos pentru mine. Așa am înțeles că a fost anul pentru zodia mea, Capricorn.

Aveți superstiții de care țineți cont de Anul Nou?

Țin cont de ele, deși nu mă sperie atât de tare superstițiile. Pun un ban în buzunar, să mă găsească anul cu bani, am la mine un metal prețios și ceva roșu. Așa am înțeles ca este bine, dar nu pot să spun că nu pot să trăiesc fără asta.

Dar dorințe la care vă gândiți la început de an?

Să am posibilitatea să merg în vacanță. Așa, una mai lunguță, nu de o săptămână, astfel încât să pot să mă odihnesc și să-mi limpezesc gândurile. Vreau să fim sănătoși. Dacă suntem sănătoși putem să facem de toate, chiar să trecem peste greutăți. Cu sănătatea mergi bine înainte, fără ea mai greu.

De-a lungul timpului, aţi trăit minuni? Și dacă da, sub ce formă?

Minuni n-am trăit, nu m-am întâlnit cu Zâna Măseluță. S-au întâmplat lucruri bune și extraordinar de bune, în măsura normalității. Adică n-am câștigat la loto, dar aștept încă. Dacă aș juca, aș câștiga. (zâmbește)

Fără a face referire la o perioadă anume, cum vi se pare că s-au îmbinat evenimentele în viaţa dv.?

S-au întâmplat așa cum au fost ”scrise” în cartea destinului meu. Nu pot să spun că sunt nemulțumită. Probabil că dacă aș lua-o de la capăt aș face aceleași lucruri. Am învățat însă un lucru foarte important și vă sfătuiesc să țineți toți cont de el: Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se întâmple și nu întotdeauna este de bun augur tot ce zici!

ÎNTREBARE ÎNCUIETOARE

Ce vă aduce fericirea?

Echilibrul familiei mele, al oamenilor pe care îi îndrăgesc. Și, bineînțeles, profesia, care este parte din mine, mă ține vie și tânără în spirit. Cred că este important să înveți să te bucuri de lucruri mărunte, să înveți să apreciezi și să prețuiești tot ceea ce ai în viață.

 

În timpul liber ce vă face plăcere să faceți?

La cât sunt de ocupată acum, nu-mi mai face plăcere nimic, decât să dorm. Și după ce mă repun pe picioare cu un somn prelungit pot să mă gândesc și la celelalte plăceri, cum ar fi o plimbare, lectura unei cărți și cineva care să mă servească la pat, dar tot așa, am nevoie de Zâna Măseluță, că nu cred că se va întâmpla asta.

În ce proiecte artistice sunteți implicată și unde vă pot vedea iubitorii de teatru?

Peste tot. (râde) Joc în multe piese de teatru atât în București, cât și în țară. Am mai jucat în filmul “Ana, mon amour” de Călin Netzer, care cred că va avea premiera anul acesta. De asemenea, sunt imaginea postului Happy Channel, un proiect în televiziune foarte drag mie.

Ce gânduri aveţi pentru viitorul apropiat?

N-am niciun gând… las totul să se întâmple firesc. Însă cine este interesat de un specatcol elitist, să vină la Teatrul Odeon, din București, să vadă “Brâncuși împotriva Statelor Unite”, că tot este la modă Brâncuși.

Aveţi un mesaj special, referitor la 2017, pentru cititoarele ”Libertatea pentru femei”?

Să fie puternice, să se simtă frumoase și să nu asculte decât de propria voce interioară!

 

Nu pot trăi fără…

Familia mea – ”Așa mică cum este. Nu cred că trebuie să argumentez pentru asta. Vine de la sine.”

Animale – ”Nu mă imaginez fără animale în jurul meu. Multe, pentru că le iubesc și fac tot ce pot să le ocrotesc.”

Meseria mea – ”Pentru că meseria îmi dă forța să merg mai departe și pentru că îmi place ceea ce fac.”

Credit foto: Antena 1 / Diana Oroș