Care a fost primul job al Liei Bugnar: ”Sistemul de pile era singurul lucru trainic în ţara noastră”. Nici prin cap nu-i trecea să încerce la teatru. Copilăria între blocurile gri din Balta Albă: ”Groaznic!”

Lia Bugnar a împlinit 56 de ani pe 4 ianuarie, motiv pentru care am făcut o incursiune în copilăria celei care a devenit scenarist, regizor și actriță. Puțini știu care au fost începuturile ei, fără vreo legătură cu industria cinematografică.

Înainte de a intra în lumea filmului, Lia Bugnar a fost angajată pe post de secretară la IRPOLAM, un institut de proiectări laminate. A urmat o perioadă în care a lucrat ca model și apoi, printr-o întâmplare, a ajuns să îmbrățișeze cu toată ființa actoria.

”Fac o cafea proastă…”

„M-am angajat secretară imediat după ce am terminat liceul, fiindcă am dat examen la limba chineză şi n-am intrat. La actorie ştiam că sunt doar trei locuri şi nu am avut naivitatea să dau examen.

Sistemul de pile era singurul lucru trainic în ţara noastră, pe vremea lui Ceauşescu. Nici nu mi-am pus problema. Aşa că m-am angajat secretară tot printr-un sistem de pile…

Aveam diplomă de stenodactilografie. Eram secretară la IPROLAM, un institut de proiectări laminate. N-am aflat niciodată ce se întâmpla acolo. Mie mi se părea că nimeni nu face nimic. Mai era acolo o doamnă, secretară de-o viaţă, care urma să-mi predea ştafeta.

Am stat un an şi am făcut nişte cafele. Oricum fac o cafea proastă. Şi am dus nişte pahare cu apă”, își amintește ea despre acea perioadă într-un interviu mai vechi pentru Adevărul.

Că a fost și este o femeie frumoasă, cu trăsături speciale, se vede cu ochiul liber. Deși ea niciodată nu s-a considerat așa. Și au văzut-o și cei care erau în căutarea frumuseții, chiar înainte de 1989. Pentru o vreme, foarte tânăra Lia Bugnar a fost chiar model. Dar a ajuns să facă asta pentru că ”nu aveam niciun rost”, după cum mărturisește.

”La un moment dat, la începutul lui 1989, cineva i-a zis maică-mii că era un concurs de manechine la UCECOM, un alt complex de litere. Şi mama mi-a zis să mă duc.

M-am prezentat la concurs. Erau sute de fete la coadă. Mi-aduc aminte că pe mine nu m-au mai pus să mă dezbrac. Au zis că nu mai e nevoie şi m-au luat direct. Ceea ce a fost fenomenal, pentru că eram de o pudoare exacerbată.

Pe urmă a venit Revoluţia şi locul ăla s-a desfiinţat, dar mă mai chemau din când în când la nişte evenimente”, a mai povestit Lia Bugnar, care nu este căsătorită și nu are copii.

Cum arăta Lia Bugnar când avea vârsta lui Theo Rose și lucra ca manechin: „Eram de o pudoare exacerbată”. Cea mai îndrăzneață poză din tinerețea actriței

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 10

Abia ulterior a venit și vremea actoriei, printr-o întâmplare fericită. ”Şi într-o zi s-a întâmplat că m-a sunat o doamnă şi mi-a zis că regizorul Mihai Berechet are nevoie de o fată într-un spectacol. Era în 1990. M-am dus şi aşa am intrat în spectacolul „Adio, femei!”, cu Angela Similea şi Ştefan Iordache. Atunci mi-a venit ideea să dau la teatru şi m-am dus la Ştefan Iordache să-l întreb cu cine să mă pregătesc. Am dat şi am intrat din prima”, mai povestea Lia Bugnar acum aproape 10 de ani.

Copilărie nu prea fericită, în Balta Albă

Dar nu a fost simplu să ajungă aici. Chiar dacă în copilărie făcea spectacole la școală – ba chiar pe primul l-a făcut la propriul botez – Lia Bugnar nu credea că va ajunge aici. În cazul ei a fost un fel de terapie, o evadare din realitate.

Copilăria ei, petrecută în Balta Albă, în Capitală, nu a fost doar cu bun și frumos: ”Trist, gri, aşa arătau toate cartierele pe vremea aia. Erau multe blocuri de câte zece etaje unul lângă altul. Şi problema era că multe apartamente erau date de la întreprinderi şi că în blocurile alea stăteau oameni de acelaşi nivel. Noi aterizaserăm pe acolo printr-un schimb de locuinţă. Dar din câte ştiu eu, în blocul Mariei Buză, care era vecină cu mine, era plin de controlori RATB – pe vremea aia se chema ITB. Cinci scări de controlori…

Cert e că toate familiile erau groaznice, nu se înţelegeau oamenii deloc. Nu ştiau să se iubească, pierduseră complet frâiele”, își amintește ea.

Cum era fetița Lia Bugnar în acea perioadă? ”Nu ştiu dacă timidă. Cred că eram isteaţă şi cu un simţ al dreptăţii agresiv. Mă băgam să fac dreptate unde nu era neapărat treaba mea. Dar eram un copil traumatizat, pentru că la mine acasă nu era linişte deloc, iar universul meu era în afara casei”.

Toată copilăria mea a fost un război permanent. Eram într-o nesiguranţă şi o spaimă totală, iar pentru mine siguranţa era afară, la şcoală, la spectacolele pe care le făceam la şcoală, la prietenele mele care, întâmplător, aveau tot familii din astea”, își amintește ea.

Deși părinții ei se iubeau, pare că nu prea exista o compatibilitate reală între cei doi, iar copiii, Lia și fratele ei, sesizaseră intuitiv asta. ”Da, s-au iubit foarte tare, dar aveau un mod foarte ciudat şi absolut chinuitor pentru mine şi fratele meu.

Era atât de normal să fie tranşee la noi acasă… Taică-meu era aproape mereu furibund, iar maică-mea era o fiinţă îngrozitor de veselă. Şi noi existam între aceste două extreme, care nu aveau cum să facă pace, cu un om pus mereu pe ceartă şi un alt om care ar fi făcut lumină oriunde.

Era destul de trist. E mult peste ce ţi-ai putea imagina, de-aia nici nu mă interesează să scriu zona asta de scenariu. Cert e că eu, în vremea aia, mă simţeam mult mai bine în afara casei”.

”Groaznic! Eram leşinată de frică. Trăiam într-o permanentă teroare. Şi funcţionam mult pe modelul ficţiune. De-aici cumva s-au tras şi spectacolele pe care le-am făcut la şcoală, care au avut cam acelaşi succes pe care-l am şi acum…”, mai spune Lia Bugnar.

Primul ei spectacol, la propriul botez: ”La un an, şi vorbeam…”

Primul ei spectacol a fost la propriul botez: ”E foarte greu să nu inventez, dar am nişte flash-uri. Eu cred că mi-amintesc când mi-au cumpărat cărucior… Şi mi-l aduc aminte pe tata foarte tânăr, care se uita la mine de sus şi zicea: „Uite ce râde vagaboanda, îi place!“. Replica seamănă foarte tare cu tata…

Oricum eu am fost botezată târziu, la un an, şi vorbeam. Şi preotul mă ţinea în braţe, iar eu eram foarte plăcut şocată de faptul că aveam haine noi. Şi el citea din carte, iar eu ziceam întruna încântată „detele, detele“, că aveam ghetuţe noi. Am avut micul meu moment de spectacol”.

Relația cu tatăl ei a fost una tensionată, care a lăsat urme asupra Liei Bugnar: ”El mă adora, eram personajul preferat din familie şi semănam fizic extrem de tare cu el, dar eu pe vremea aia cred că eram de-a dreptul feministă. Era o reacţie la tot ce trăiam în casă şi îl condamnam foarte tare pentru felul în care înţelegea el să se poarte cu o femeie. Şi a stârnit în mine un feminism de care, din fericire, am reuşit să scap”.

Cine este fostul soț al Liei Bugnar. E singurul bărbat care a convins-o să creadă în căsătorie: „Văzut, plăcut, căzut în cap, luat”

Vezi și Lia Bugnar, adevărul despre America Express: „Ești ca un cobai pe o rotiță și dansezi cum vor ei. Te fac de n-ai aer!”. Concurenții nu au nicio putere

Lia Bugnar regretă și acum participarea la „Asia Express”: „Ești la mâna oamenilor de la butoane”

Lia Bugnar și Marius Manole „l-au tocat” pe Anghel Damian în emisiune. Ce relație e acum între ei, după ce regizorul a spart gașca și s-a cuplat cu Theo Rose

Lia Bugnar, primele declarații despre despărțirea de Anghel Damian: „M-a lovit tancul, m-a lovit”

Lia Bugnar, așa cum n-ai mai văzut-o niciodată! Nimeni n-ar fi crezut că are și acest talent