Anda Călugăreanu a fost omagiată de actorii de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. Pe pagina de Facebook a instituției au fost publicate imagini de colecție cu regretata artistă și o biografie amănunțită.
Născută pe 24 octombrie 1946, Anda Călugăreanu a fost una dintre cele mai talentate artiste din România, lăsând în urmă melodii nemuritoare, precum ”N-am noroc”, ”Beng, beng”, ”Seara”, ”Noi, nu!” ”O portocală”, ”Te-aș ruga”, ”Cu viața nu glumi”, ”Să ai un plop”, ”Micul prinț”, ”Prin nopți tăcute”, ”Poveste de iarnă”, ”Cheamă-mă!”, ”Nu te mai gândi”, ”Dacă am trăi de două ori”.
Ioana Tufaru: „Știu că am fost lumina ochilor ei, știu că m-a dorit și m-a iubit enorm”
Ioana Tufaru avea doar 14 ani când a rămas fără celebra ei mamă, iar universul ei s-a zdruncinat puternic. Acum este la rândul ei mamă, iar fiul ei, Luca, merge deja la școală.
„Știe toată lumea că părinții mei nu au mai fost împreună de când eu aveam un an. Am rămas mamei și mă lua cu ea peste tot, în culise, în turnee. Era o relație între noi nu de mamă-fiică, era o relație de soră mai mare-soră mai mică sau de prietene. Ea, când a aflat de la o colegă pârâcioasă că eu fumez, mi-a ținut 5 minute teoria chibirtului, apoi mi-a întins pachetul de țigări și a zis «hai să fumăm amândouă, ca să nu fumezi pe ascuns și să dai foc casei».
Deci cam genul ăsta de mamă a fost. Tot ce știu este că eu am venit pe lume foarte târziu, după câteva sarcini ratate. Știu că toată sarcina, înainte de culcare, îl ruga pe Dumnezeu să-i dea o fată și uite că Dumnezeu a ascultat-o.
Ceea ce în cazul meu nu s-a întâmplat, pentru că și eu am vrut o fată, dar mi-a dat un băiat. Însă nu e nimic, pentru că e cuminte ca o fată. Știu că am fost lumina ochilor ei, știu că m-a dorit și m-a iubit enorm. Și am simțit-o”, a povestit Ioana Tufaru în emisiunea „Destine ca-n filme”, realizată de Iuliana Marciuc, la TVR1.
Alexandru Medeleanu: „Avea dureri aşa de mari, încât nici eu nu mai suportam. Mă simţeam inutil. A incercat să se sinucidă”
Anda Călugăreanu fost căsătorită de două ori, prima dată cu Dan Tufaru (1944-2002), cu care a avut-o pe Ioana Tufaru, iar a doua oară cu Alexandru Medeleanu. Acesta din urmă a fost alături de artistă în lupta ei cu boala și în ultimele ei clipe de viață. Alexandru Medeleanu, care de câțiva ani și-a refăcut viața cu actrița Dana Dembinski, a povestit într-un interviu tulburător pentru Jurnalul, despre chinurile Andei Călugăreanu, dar și despre ultimele clipe din viața îndrăgitei artiste.
„În 1992 a plecat în Israel într-un turneu cu Stela Popescu şi Alexandru Arşinel. A stat zece zile. Când s-a întors, m-am dus s-o iau de la aeroport. Mi-a zis doar atât: «Tati, nu mă simt bine». Am ajuns acasă şi tot rău îi era. Nu suporta deloc curentul. Am chemat un medic, a consultat-o şi ne-a zis că este vorba despre o răceală. I-a prescris penicilină, dar nu i-a folosit la nimic. În continuare se simţea rău.
Până la urmă am dus-o la spital, la Elias. Pe radiografie a ieşit ceva pe plămânul drept. Medicul m-a chemat doar pe mine a doua zi. Mi-a zis că are o pată pe plămăn de mărimea unei monezi de 5 lei. Am intrat în panică. Începea calvarul. Ne-am dus la spitalul de plămâni, unde i s-a făcut o analiză destul de traumatizantă. Era ca un fel de operaţie. A durut-o foarte tare şi trei zile a expectorat sânge. Peste o săptămână urma să primim rezultatul la investigaţie. Ne-am dus, dar ni s-a spus că analiza se pierduse. Îmi venea să-i omor pe medici.
Anda n-a vrut să repete investigaţia. Am mers şi la alţi doctori, dar nici unul nu ne-a pus un diagnostic. Abia în Grecia mi s-a spus că are cancer. Ea a ştiut tot timpul că este grav bolnavă, deşi nu i-am zis exact ce are. Ne minţeam unul pe altul. Ne făceam că nu ştim. Avea dureri aşa de mari, încât nici eu nu mai suportam. Mă simţeam inutil. A incercat să se sinucidă. Şi-a pus o batistă în gură. Am reuşit s-o salvăm. Era păcat să moară aşa.
„Nu mi-am luat la revedere. N-am putut. Am stat cu ea până în ultima clipă”
Am început tratamentul acasă la noi. Avea dureri foarte mari, se tăvălea pe jos. La două zile după tratament îi dispăruseră durerile. Am început să sperăm, deşi Przbilla (n.r. biofizicianul Carol Przbilla) ne spunea că este foarte grav. Anda respira doar cu un sfert din plămân.
La 14 august, Przbilla ne-a recomandat să mai facem o radiografie la plămân. Am făcut-o şi ne-a dat verdictul: «Dacă mai rezistăm patru zile, gata, am scăpat». A doua zi, la ora 5 dimineaţa, Anda a murit. Nu mi-am luat la revedere. N-am putut. Am stat cu ea până în ultima clipă. Ultima dorinţă a ei a fost să fac în aşa fel incât lumea să n-o uite. Mi-a mai zis în ce s-o îmbrac şi să am grijă de Ioana. A murit pe canapea, în braţele mele”.