Ada Dumitru scrie un jurnal cu dezvăluiri despre Survivor: "Eram neagră și sălbatică. Aveam privire de om sălbatic"

La 26 de ani, Ada Dumitru este o prezență care nu poate trece neobservată, dar acest lucru e benefic pentru un actor. Așa și la Survivor. A stârnit controverse, a avut dispute, furii, dar a legat și prietenii pe viață cu unii dintre concurenți.

Absolventă a UNATC și actriță a Teatrului „Alexandru Davila” din Pitești, Ada Dumitru s-a apucat să scrie „scenariul” de la Survivor, trăit pe propria piele, timp de 3 luni. Actrița a început un jurnal, pe Facebook, în care povestește trăirile intense de care a avut parte în jungla dominicană. Ada Dumitru descrie felul în care a decurs prima ei zi după eliminare, ce a făcut în prima noapte de libertatea și cum a gestionat revenirea în civilizație, după 3 luni de junglă.

VEZI  GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

Ada Dumitru, jurnal de Survivor. Ce nu s-a văzut la TV

„Pasul ăla din consiliu în lumea reală este un pas ireal, greu de explicat.

Este ca o ușurare imensă că ești, în sfârșit, un om liber, dar și o tristețe că lași totuși în urmă o întreagă lume care a fost realitatea ta pentru 3 luni. Și lași în urmă o realitate peste care nu vei mai da niciodată cât vei trăi.

Primul și primul lucru pe care l-am făcut a fost să mănânc. Îmi amintesc că după ce am ieșit din consiliu m-au dus într-un cort unde mi s-au oferit două porții de cartofi prăjiți, trei bucăți de carne, ketchup și Cola.

Niciodată niște cartofi prăjiți nu au fost atât de buni. Mâncam cu mâinile. Nu-mi venea să cred că pot să mănânc orice vedeam în fața ochilor, că aveam voie. Apoi m-au dus la un hotel și am rămas în cameră singură.

Momentul ăla e inexplicabil. Eram îmbrăcată cu hainele din concurs si aveam ghiozdanul în spate cu toate catrafusele. Eram eu din concurs, dar într-o cameră de hotel. Între patru pereți. În liniște totală, fără sunete de valuri, animale, insecte, păsări. Fără să fiu cu toți colegii mei în baracă îngrămădiți pe jos. Aveam totuși un sentiment de «acum te poți relaxa, Ada, după 3 luni».

Era confort, dar eu nu eram pregătită de confortul ăla deloc. Mi-am scos hainele alea îmbâcsite și nespălate de o mie de ani, le-am pus într-un colț al camerei. Eram goală și mă uitam în oglindă lung la mine, nu mă mai văzusem decât în capacul oalei de gătit, unde oricum îmi vedeam doar capul și mă uitam oricum rar. M-am uitat multe minute. Eram neagră și sălbatică. Aveam privire de om sălbatic. Mi-am făcut primul meu duș.

Singurul duș pe care nu o să-l uit niciodată. Apoi m-am întins în pat. Niciodată în viața mea nu am simțit atât de plăcut să mă întind într-un pat. Se simțea pufos. Am luat telecomanda. Aprind televizorul. Erau multe imagini, prea multe. Ceva CNN, ceva știri, oameni mulți vorbeau, dar vorbeau atât de repede și superficial, aveau tonalități ciudate, parcă era un cântec, nu niste oameni care vorbesc. Lumina aia a televizorului se simțea bizar și ea. Încercam să înțeleg despre ce vorbesc, să prind și eu noutăți cu ce se mai întâmplă prin lume, dar mă concentram foarte greu, era mult zgomot. Închid televizorul.

Decid să încerc să adorm. Nu puteam. Mă gândeam întruna, nu puteam să realizez unde sunt, părea că trăiesc undeva suspendat în timp si spațiu. Iar patul, pe cât de frumos se simțea, pe atât de tare mă enerva. Gândesc că e de la perne și arunc pernele pe jos. Oricum gâtul meu părea deranjat de pernă.

Dar și salteaua mă enerva. Mă uit pe pereți la propriu undeva la 1h, timp în care reiau în mintea mea consiliul. Într-un final iau pătura si o pun pe jos. Nu puteam să dorm în pat, cel puțin nu în noaptea aia. Nu pot să adorm nici pe jos. Producția îmi lăsase si un bax de Oreo, dar nu mă atinsesem de el, pentru că Remus a încercat timp de 3 luni să îmi explice cât de rău este să dau iama în dulciuri după atâta pauză.

Merg direct în bucătărie si decid să mănânc un singur biscuite. În timp ce mestec simt cum papilele mele gustative o iau razna. Cel mai bun biscuite pe care l-am mâncat în viața mea. Simt cum mi se dilată pupilele. Simt o fericire inexplicabilă. Simt că merit acest oreo. Blur, satisfacție, mângâiere, traumă, extaz, zahăr. Zahăr.

Nu știu cum și când, dar realizez că am mâncat tot baxul de oreo, 12 pachete a câte 4 biscuiți. Prind toată energia din lume, fac 13-14 prin cameră. Regret fapta săvărșită pe loc, dar nu știu dacă uman puteam să opresc asta, n-aveam cum. Stau cu ochii pe pereți până la 5 dimineața, când adorm, într-un final. Mă trezesc în schimb la răsărit, precum îmi era obișnuința.

Mă trezesc umflată total, aveam picioarele duble și capul rotund cât o minge. Realizez că poate ar fi trebuit să îl ascult pe Remus (n.r. Remus Boroiu), era oricum prea târziu. Începe prima zi în civilizație.

Citește și: De ce s-au umflat așa concurentele de la SURVIVOR? Un medic explică

Cine este Ada Dumitru

Ada Dumitru a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) în 2017, iar în 2019 a urmat, la Berlin, atelierul de creație de personaj, condus de celebra Susan Batson (producătoare americană, actriță, autoare).

În prezent, Ada Dumitru este actrița la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești, iar anul trecut a bifat o realizare profesională importantă, reușind să ajungă în echipa de producție a serialului „Wednesday”,  lucrând ca asistent de regie pentru Tim Burton, regizorul producției Netflix.

Mama Adei este actrița Iulia Dumitru, care în prezent are o relație cu actorul Bebe Cotimanis. Tatăl ei natural este Cristi Dumitru.

Citește și: Ada Dumitru a răbufnit după Survivor. „Eu mai voiam să stau”. Cu ce probleme s-au ales toate fetele din concurs

Citește și: Ada Dumitru și Mihai Zmărăndescu, eliminați de la Survivor: „Șerpărie, dacă mă întrebați pe mine”