Într-un interviu recent, vedeta a povestit despre copilăria ei, pe care puțină lume știe că a trăit-o într-un orășel de pe lângă Transnistria, dar și despre impactul pe care l-a avut, la început, România asupra ei. A mărturisit că nici măcar nu și-a dorit să ajungă aici, dar acum aceasta e țara ei.

„La 17 ani am venit în România, dar nu am venit să-mi urmez visul, ci am fost adusă la primul schimb de studenți româno-basarabeni. Nici în visurile mele cele mai îndepărtate nu exista varianta de a studia într-o țară străină, cum era România. Nu era visul meu de a mă face actriță. Visul meu era cu totul altul, care a rămas și acum.

Eu veneam dintr-un orășel foarte micuț de pe lângă Transnistria, Căușeni, m-am trezit brusc în Capitală, am fost uluită să realizez că înțeleg foarte bine limba română”, a povestit ea pentru Cancan.

Viața ei e aici. În Republica Moldova merge rar, a mai povestit ea. ”Mă duc în Republica Moldova atunci când sunt invitată la un eveniment sau când sunt nașă la câte o nuntă. Simt că aici, în România e casa mea acum. Dar nu se știe niciodată ce va urma”, a mai spus actrița.

Noi nu am avut lipsuri”

Despăre copilăria sa, Tania a povestit: „A fost absolut minunată copilăria mea. Comunismul, la noi, a fost altfel decât aici. Noi nu am avut lipsuri.

Nu provin dintr-o familie avută. Eram trei fete, părinții și locuiam în două camere deloc mari, dar în centrul orașului.

Îmi plăcea să fiu căutată la telefonul fix, să răspund la scrisori.

Nu am prea primit sfaturi concrete de la părinți. Atunci, creșteam prin exemplul părinților, nu neapărat prin sfaturile pe care ni le dădeau ei. Noi am fost generația cu cheia la gât, ne descurcam singuri, ne încălzeam mâncarea, ne făceam singuri temele. Puterea exemplului e mult mai bună.

Am învățat multe de la bunica din partea mamei. Ea era un exemplu de bun simț, de forță. Nu făceam deloc năzbâtii, am fost un copil cuminte, dar energică, băiețoasă”, mai spune ea despre prima parte a vieții.

Cum se descrie Tania, un om care debordează de energie și sensibilitate? ”Sunt o optimistă irecuperabilă. În zilele noastre, să fii pozitiv, optimist, sunt defecte.

Aș considera un defect la mine faptul că nu pot să spun tot timpul în față, oamenilor, ce gândesc cu adevărat. De frică să nu-i supăr, să nu-i rănesc.

Sunt foarte credulă, soțul meu spune că și ăsta e un defect. Cred orbește în oameni. Am suferit de foarte multe ori din cauza asta, că am avut încredere în oameni și ei m-au dezamăgit”, se descrie ea.

Marea sa pasiune nu e actoria. Ce se vede făcând la pensie

Chiar dacă e actriță, nu aceasta este pasiunea sa, ci croitoria, mărturisește ea. „Niciodată nu mi-am imaginat că voi deveni actriță. Eram în anul I la facultate, la actorie, luasem notele cele mai mari. Dintotdeauna mi-am dorit să gândesc haine, să le inventez, să recreez haine.

Am furat de la mama rochii. Eu le luam pe ascuns, făceam din ele haine pentru mine și eram foarte apreciată.

Aș alege viața cu prezentări de modă, născocind ținute, cu stat în atelier de dimineață și până seara. Sunt înnebunită! Este locul meu de terapie, unde stau și îmi odihnesc mintea de la toată nebunia asta cu actoria”, mărturisește ea.

Nu se vede jucând după perioada de pensionare, așa cum procedează mulți actori de la noi. Viața înseamnă cu mult mai mult și trebuie să presupună și alte preocupări. ”Voi ieși la pensie atunci când voi avea vârsta de pensionare.

Dacă voi mai avea ochi să văd bine și mâini să nu-mi tremure, probabil voi fi bătrânica aceea care va croșeta și care va inventa fețe de masă rustice. Nu vreau să fac actorie până îmi tremură picioarele”, a conchis Tania Popa.

Vezi și Tania Popa : ”Umorul nu mă părăsește aproape niciodată”

Citește și:

N-a mai rezistat! Mândru tată de băiat, Cabral a arătat în sfârșit chipul celui mic!

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii are probleme de sănătate. Anunțul făcut de oficialii Palatului Buckingham