Reflexoterapia, răsfăț și tratament

„Schema de lucru constă în masarea unor zone reflexe, la nivelul mâinii şi al piciorului. Acestea se bazează pe legăturile neuronale şi circulatorii care se păstrează din perioada embrionară şi care îşi menţin această legătură, astfel încât noi să influenţăm, de la distanţă organul afectat”, ne-a spus Dr. Bălănescu.

Detoxifiere eficientă

„Pacienții ar trebui să aleagă un reflexoterapeut experimentat pentru că tratamentul trebuie să fie strict individualizat. În funcție de problemele pacientului, este necesar să fie urmată o anumită ordine de masare a zonelor reflexogene, presiunea trebuie să fie mai mare pentru a activa toate zonele şi punctele vizate. O şedinţă corectă durează o oră. În timpul şedinţei este bine să se consume apă sau ceai, pentru că, cel puţin în primele şedinţe, are loc mobilizarea eliminării toxinelor din organism.şi eliminarea lor prin porţile de eliminare (fecale, urină, transpiraţie, secreţii nazale, auriculare, sebum la nivelul scalpului). De aceea, pentru a ajuta rinichiul să elimine toxinele este bine să se consume apă în timpul şedinţei”, Dr. Cristina Bălănescu, Clinica Clarmed, tel: 021.665.74.20.

Scurt istoric al reflexoterapiei

Reflexoterapia, ca metodă de tratament este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Prima imagine cu un reflexoterapeut apare pe piramidele din egipt în care un terapeut masează mâinile şi picioarele unui faraon. Apoi, acest tip de terapie a fost folosită mii de ani înainte erei noatre în toată Asia, dar şi în Africa de Nord şi în peninsula Arabică. Unele tehnici erau cu scop de relaxare, altele cu un scop strict terapeutic.

Inventată de un medic ORL-ist și de o asistentă

În Europa a fost descoperită de către o asistentă, Eunice Ingham, care a dezvoltat o şcoală de reflexoterapie în Elveţia în jurul anilor ‘30. În SUA, Dr. ORL-ist William Fitzgerald a găsit o cale de a-și opera pacienții fără să folosească medicamente împotriva durerii. A pornit de la observaţia că pacienţii care urmau tratamente dureroase şi care se ţineau strâns de mânerele scaunelor suportau mai uşor durerea. Explicaţia era stimularea unor puncte de reflexoterapie din palmă. El a corelat şi cu obiceiul care se practica pe atunci la naştere: femeii i se dădea să strângă un pieptene în palmă şi scădea intensitatea durerilor. Astfel, a observat că poate acţiona asupra unor zone din palmă şi scade intensitatea durerii.

Reacţiile secundare (poate apărea doar una sau mai multe):

– scaune mai frecvente, abundente, mult mai mirositoare;

– cantitate mai mare de urină, mai concentrată;

– transpiraţia mai abundentă, mirositoare;

– părul se îngraşă mai repede;

– lăcrimat;

– o uşoară ameţeală după şedinţa de reflexoterapie (dar se poate conduce maşina, pentru că nu este persistentă);

– o uşoară durere de cap.

Din punctul de vedere al terapeuţilor apariţia reacţiilor, de orice fel, este un semn bun, că terapia are efect şi apar, de regulă, după a cincea şedinţă.

Efectul terapiei:

– ţesuturile se regenerează;

– persoana are mai multă energie, poftă de viaţă şi de muncă, dispare starea de apatie, dacă exista;

– se odihneşte mai bine, are un somn reparator; dacă avea insomnii este foarte probabil ca acestea să dispară.

Indicaţii:

– în orice afecţiune nu este contraindicată;

– mai ales după operaţii, pentru că ajută organismul să se refacă mai repede;

– boli cardiovasculare, respiratorii după tratarea infecţiei, renale (în afară de cea pomenită la contraindicaţii), colici biliare, hepatite cronice, gastrită, ulcer, colon iritabil, constipaţie, dureri de cap, insomnie;

– are rezultatele cele mai bune în anxietate şi depresie uşoară sau medie (efect mai bun decât cu orice alt tip de terapie).