În Asiria (aflată pe teritoriul Irakului de azi) au început prima dată să fie cultivate plantele medicinale, și nu doar culese cele care cresc spontan. În ținuturile muntoase crește faimosul trandafir din Damasc și este folosit pentru a prepara leacuri din Orientul Mijlociu.

Cele mai folosite leacuri din Orientul Mijlociu

În partea de vest a regiunii (Israel, Liban, Siria și sudul Turciei) se găsesc măslini, smochini și mirt. Există păduri străvechi de pin și stejar. Chiar și în Biblie sunt amintiți cedrii Libanului, iar acum aceștia sunt o specie protejată. În zona deșertică se găsesc arbuști rezistenți ca Boswellia sacra, arborele de smirnă, de tămâie, Acacia. Alte plante medicinale și alimente folosite în scopuri terapeutice folosite în Orientul Mijlociu sunt: susanul, șofranul, migdalele, rodiile, strugurii, ovăzul, orzul, inul, varza, ceapa, usturoiul, lucerna.

Leacuri din Orientul Mijlociu – Mirtul, antibiotic natural

”Uleiul esențial de mirt are acțiune antibiotică, aromatică, astringentă, antiinflamatoare, expectorantă, sedativă, tonică, antibacteriană”, spune dr. farmacist Ovidiu Bojor. ”Combate guturaiul, are un bun efect împotriva infecțiilor pulmonare și urinare, calmează iritațiile. Mai este folosit în astm bronșic și tuberculoză. Întărește sistemul imunitar. Are un bun efect în tratarea infecțiilor urinare, afecțiunilor digestive, congestiei bronhiilor, sinuzitei, tusei seci, secrețiilor vaginale. Poate fi utilizat și de către copii. Extern, este recomandat în unele afecțiuni dermatologice, în acnee, hemoroizi, seboree, gingivită, reumatism.”

Cum îl utilizezi:

În Orientul Mijlociu, fructele de mirt proaspete sunt mâncate ca atare sau gătite. Cele uscate sunt folosite pentru condimentarea mâncării. Împreunuă cu bobocii de floare de mirt, sunt folosite pentru a da gust sosurilor și siropurilor. La noi, se găsește sub formă de aerosoli sau în produse aromaterapeutice preparate în farmacii. Se folosesc conform indicațiilor de pe ambalaj.

Aceste antibiotice naturale luptă împotriva infecțiilor

Leacuri din Orientul Mijlociu – Chiparosul, antireumatic

Uleiul esențial de chiparos are acțiune antireumatică, antispasmodică, astringentă, puternic deodorantă, sudorifică, diuretică, tonică, vasocontrictoare. Este folosit în afecțiuni dermatologice, hemoroizi, răni, împotriva traspirației excesive, pentru îndepărtarea insectelor, împotriva celulitei, edemelor, reumatismului, în afecțiunile căilor respiratorii, mai ales în astmul bronșic și tusea spastică, în dismenoree și stres. Are calitatea de a crește permeabilitatea vaselor de sânge și de a reface structura pereților acestora, astfel devin mai rezistente. Reglează fluxul sanguin în vase și țesuturile devin mai bine hrănite. Nu se mai permite stagnarea sângelui în vase, ceea ce duce la prevenirea sau tratarea varicelor.

Cum îl utilizezi

Se folosește sub formă de aerosoli sau de preparate farmaceutice și cosmetice. Se poate face masaj cu ulei de chiparos pe locul afectat, în reumatism și probleme dermatologice. Pentru a ușura respirația, în astmul bronșic sau alte afecțiuni ale aparatului respirator, se miroase ulei de chiparos sau se masează ușor pieptul pacientului cu acest ulei. Se mai pot adăuga cîteva picături în apa din cadă, atunci când se face baie.

Citește și: Senna combate afecțiunile dermatologice

Sursa foto: 123rf.com