Hrișca este o plantă menționată în Biblie. Apare, alături de alte plante, în parabola semănătorului din cartea proorocului Isaia: (Cel ce ară) „va semăna puțin mac sau chimen, iar după aceea va semăna grâu și orz și mei și hrișcă în hotarele tale” (Isaia 28:24-25).
Dr. farmacist Ovidiu Bojor observă că interesul pe care popoarele din vechime îl acordau acestei plante nu este unul întâmplător. Aceasta are și numeroase întrebuințări pentru sănătate.
Frunzele de hrișca, protectoare a vaselor de sânge
Frunzele de hrișca sunt bogate într-o substanță care are acțiune protectoare asupra vaselor de sânge. În plus, favorizează absorbția vitaminei C, ajută la vindecarea rănilor și diminuează durerea, are efect antibacterian. Stimulează circulația și producția de bilă, reduce nivelul colesterolului, previne cataracta. Boabele conțin cantități importante de vitamina B6 și P. Mai conțin substanțe care ajută la metabolizarea grăsimilor și a colesterolului, protejează ficatul. În plus, dau organismului toți aminoacizii esențiali pe care organismul nu îi poate sintetiza, numiți și „cărămizile organismului uman”. Boabele de hrișcă sunt bogate și în antioxidanți, care asigură protecția cardiovasculară și anticancerigenă, numeroase minerale (crom, cupru, mangan, magneziu). Noi studii arată că hrișca are calitatea de a scădea glicemia în diabetul de tip II.
În dieta obișnuită
Frunzele fragede care au un gust amărui, dar plăcut, constituie un adaos valoros în dietă. Ele pot fi gătite în același fel ca spanacul. Boabele au un gust bun, ușor dulceag și sunt foarte hrănitoare. Pot fi mâncate crude sau gătite. Dacă nu intră în meniul obișnuit, se poate face, periodic, o cură cu hrișcă. Boabele bine spălate se înmoaie în apă călduță timp de două-trei ore. Cantitatea zilnică ar trebui să fie de 300 g, repartizată în cadrul celor trei mese principale. Se poate combina cu legume și fructe de sezon sau cu miere. Deoarece nu este alergenă, este recomandată și celor care au alergie la grâu.
Sursa foto: Leticia Avierkiieva / flickr.com