Întâmpinarea Domnului pe 2 februarie este o zi cu totul specială în tradiția populară. Pe vremuri, era considerată zi de hotar între iarnă și primăvară, iar strămoșii noștri credeau că aceasta este o zi blestemată în care forțele răului se luptă cu forțele binelui. Nu întâmplător, era o zi în care oamenii urmăreau semnele vremii să afle cât avea să mai țină iarna, dacă mai vin viscole și ninsori sau dacă se grăbește primăvara.

Întâmpinarea Domnului pe 2 februarie – semnificațiile creștine

Încă din primele secole de creștinism, oamenii au ținut cu sfințenie ziua în care s-a făcut Întâmpinarea Domnului, adică ziua în care Fecioara Maria și Înțeleptul Iosif l-au adus la templu pe pruncul Iisus.

În ritualurile bisericești, se sfințesc acum lumânările din toate lăcașurile de cult, iar credincioșii este bine să țină și acasă o lumânare aprinsă la icoane. De altfel, în bisericile catolice Întâmpinarea Domnului pe 2 februarie este cunoscută drept Ziua Lumânărilor și marchează reîntoarcerea luminii, un simbol al sănătății, al protecției și al prosperității.

În acest sens, lumina îl simbolizează pe Iisus, dar și revenirea primăverii. De la începutul lunii februarie se știe că ziua începe să crească tot mai mult, avem tot mai multe zile cu soare și iarna slăbește în puteri.

Pe de altă parte, să ne amintim că pentru evrei, Iisus a fost Mesia sau Lumina lumii, iar în data de 2 februarie, toți creștinii trebuie să aducă lumânări la biserică pentru a fi binecuvântate sau să cumpere lumânările sfințite de preoți pentru a le aprinde acasă.

Ce obiceiuri se țineau în popor. Lupercalia și Ziua Ursului

Pe meleagurile noastre, Întâmpinarea Domnului se împletește cu o veche tradiție, probabil moștenită de la daci, numită Ziua Ursului. Așa cum sărbătoarea Sfântului Andrei se suprapune peste sărbătorile păgâne închinate marelui Lup Alb, Întâmpinarea Domnului se ține la început de februarie, când vechile tradiții vorbesc despre puterea urșilor.

În ziua de 2 februarie, în vremurile vechi, femeile sau ursitoarele din sat îi ungeau pe frunte pe copii cu unsoare de urs, pentru a crește mari, puternici și vânjoși precum ursul. Iar cei mai pirpirii erau descântați și afumați cu fire arse dintr-o blană de urs, să scape de sperieturi și boli.

Și pe alte meleaguri, Întâmpinarea Domnului pe 2 februarie era o zi închinată luminii și copiilor. Oamenii își descântau casele și aprindeau lumânări pentru a alunga spiritele rele, întunericul și frigul iernii.

În Roma antică, în luna februarie avea loc festivalul Lupercalia, cu torțe aprinse pe străzi și petreceri care țineau zile întregi. Bărbații tineri sacrificau capre și iezi, se îmbrăcau în pielea lor și fugea după femeile tinere să le atingă cu blana animalelor sacrificate. Era un ritual menit să asigure fertilitate, cât mai mulți prunci și nașteri ușoare tinerelor căsătorite.

Cu timpul, Lupercalia a degenerat în petreceri bahice pe care preoții și papa nu le vedeau cu ochi buni. În anul 494, Papa Gelasius I a interzis festivalul și a înlocuit petrecerile deșănțate cu procesiuni la care se foloseau lumânări sfințite. Povestea mai spune că tot Papa Gelasius a înlocuit meniurile bogate din timpul vechiului festival cu clătite simple, făcute din apă, făină și ouă. De atunci, în Occident, când este Întâmpinarea Domnului, mulți creștini au obiceiul să pregătească porții generoase de clătite calde spre bucuria copiilor.   

Cum se citește vremea pe 2 februarie

Pe lângă tradițiile creștine și populare legate de această zi, pe 2 februarie se pot face prognoze serioase despre vreme. Se spune că, dacă este o zi senină și frumoasă la munte, ursul iese din bârlog și își vede umbra. Atunci se sperie și intră iar în culcuș, semn că degeaba este soare, pentru că iarna se va prelungi și va fi frig până la Sfântul Gheorghe, pe 23 aprilie.

Dacă este înnorat la munte pe 2 februarie și dacă este vremea închisă, atunci ursul nu își mai vede umbra și pleacă definitiv din bârlog în căutare de hrană, semn că iarna va fi scurtă și primăvara va veni mai devreme.

Tot de Stretenie, bătrânii se rugau să plouă, pentru că ploaia aducea vremea caldă mai repede și se începeau semănăturile de primăvară. Iar dacă era ninsoare sau viscol pe 2 februarie, oamenii știau că vor semăna mai târziu, dar avea să fie vara bogată cu grâu mult și fructe bune.