Tradițiile și obiceiurile noastre vechi au fost secole de-a rândul îndrăgite și respectate în popor, mai ales cele care se țineau odată cu Crăciunul și Nașterea Domnului. Unele dintre ele s-au păstrat până în zilele noastre nealterate.
Colindatul și mersul la biserică se numără printre cele mai frumoase obiceiuri de la noi, păstrate în toate regiunile țării. Dar mai există și câteva obiceiuri frumoase, uitate sau folosite în vechime numai în anumite zone. Este bine să ni le amintim și să ne gândim la semnificația lor.
Sănătos ca nuca și norocos la bani
În toate regiunile țării, colindătorii flăcăi și bărbați însurați trebuiau să poarte mască sau o căciulă groasă trasă pe ochi. Fie că rosteau Plugușorul sau colindau cu Leru-i ler, ei purtau măști ca să alunge de pe ulițele satului spiritele rele care s-ar fi strecurat prin curțile oamenilor.
Înainte de a pleca la colindat, flăcăii și fetele de măritat trebuiau să se spele cu apa dintr-o oală de lut în care a stat o nucă și un ban – să fie sănătoși și puternici ca nuca și să aibă noroc de bani în anul care vine.
Crăciunul și Nașterea Domnului. Tradiții vechi și mai noi
Tradiția lui Moș Crăciun este una destul de nouă, împrumutată din Occident abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea. În secolele trecute, copiii îl așteptau cuminți pe Moș Nicolae și nici nu auziseră de Moș Crăciun.
În noaptea de 25 decembrie, se sărbătorea Nașterea Domnului, iar cine auzea cocoșul cântând la miezul nopții se putea considera norocos și credea că va fi binecuvântat cu sănătate și belșug în noul an. Și pomul de Crăciun l-am împrumutat tot secolul trecut. Înainte vreme, bunicii puneau o buturugă groasă pe foc, în noaptea de 25 decembrie, și păzeau soba să nu se stingă focul până dimineața.
Dacă buturuga troznea, era semn bun că vin vremuri prielnice. Dacă ningea în noaptea de Crăciun, iarăși era semn bun, de belșug. Dacă nu ningea, însemna că de Paște avea să fie vreme rea și recolta slabă.
foto: 123rf.com