Înainte de toate, se presupune că mirele a peţit mireasa de la părinții ei și că aceștia şi-au dat acordul şi binecuvântarea. Următorul pas e tocmirea naşilor, cele mai importante personaje ale nunții. Ei devin părinții spirituali ai tinerei perechi și călăuzele lor pe drumul vieții. Obligaţiile materiale, precum suportarea cheltuielilor cu voalul şi parura miresei, a lumânărilor şi a slujbei religioase sunt pe plan secundar. Tocmirea constă în faptul că mirii merg la nași cu ploconul. Dacă naşii acceptă să cunune, primesc ploconul, iar dacă nu, refuză.
Nunta tradițională este ca-n basme
Te vezi jucând la propria nuntă 3 zile şi 3 nopţi? Atunci poți să alegi nunta tradițională. De asta au avut parte străbunicile şi se mai bucură încă fetele din zone în care modernismul nu şi-a făcut loc. Iată ce este obligatoriu de făcut:
1.Conform tradiţiei, seara de vineri dinaintea nunţii reprezintă petrecerea miresei. Acum se adună la masă toată familia, prietenii şi cunoscuţii. A doua zi, toată lumea contribuie la gătirea bradului, pe care mai apoi îl joacă în curtea fetei, în semn de bunăstare şi belşug. După aceea, viitoarea mireasă , gătită în costum popular, merge să ia apă de la cea de-a treia fântână spre răsărit, cu o găleată împodobită cu flori, însoţită de alai şi lăutari. Aici, scoate apă de 3 ori şi, de fiecare dată, stropeşte însoţitorii cu un mănunchi de busuioc. Odată întorşi în curtea miresei, nuntaşii încing o horă cu strigături, în vreme ce mireasa trece pe la fiecare şi le prinde în piept florile de nuntă. Există încă regiuni unde se fac mici scenete, unde personajele principale sunt socrii, naşii şi mirii.
2.În cea de-a treia zi, de dimineaţă, înaintea nunţii propriu-zise, naşa, împreună cu soacra mică ajută mireasa să se îmbrace, în vreme ce lăutarii cântă „Ia-ţi, mireasă, ziua bună!”. La ieşirea din casă, se rupe turta deasupra capului miresei, apoi se împarte celor prezenţi. Se spune că aduce noroc celor care mănâncă din ea.
3.În dimineaţa nunţii, ginerele, împreună cu unul dintre fraţi, trebuie să împodobească şi el bradul, simbol al tinereţii veşnice şi al belşugului viitoarei familii. Obiceiul bărbieritului se păstrează cu sfinţenie, căci reprezintă trecerea flăcăului în rândul bărbaţilor. Mirele trebuie să ţină sub picior banii cu care urmează să-şi plătească bărbieritul, iar lăutarii şi ceilalţi invitaţi încearcă să i-i fure. Mirele trebuie să apere banii cu îndârjire, pentru a fi considerat bărbat în rândul lumii. Apoi, se pleacă la naşi, pentru a merge împreună să ia mireasa și să o ducă la biserică.
4.Duminica dimineaţa, anunțați de vornicei, nuntaşii sosesc, fiind întâmpinaţi cu vin, pâine şi sare. După ceremonia de la biserică, urmează petrecerea mult aşteptată, cu masa, dansul şi felicitările de rigoare. Soacra mare îi invită pe miri să intre, le prinde un ştergar din borangic pe după gât, apoi serveşte cu bomboane şi vin, atât mirii, cât şi restul nuntaşilor. În timpul petrecerii, naşilor li se oferă cadouri din partea miresei. Înspre zorii zilei, se obişnuieşte strigarea darului de către şeful tarafului. Nunta nu se încheie până când naşa nu scoate voalul de pe capul miresei şi îi pune în loc un batic sau o eşarfă, marcând astfel trecerea fetei la statutul de femeie măritată. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necăsătorite.
5.La fel de interesant este şi dansul găinii, pentru unii un obicei dezgustător. Bucătarul aduce o găină friptă, ornată în fel şi chip, pe care naşul trebuie să o răscumpere. Acesta e momentul în care nunta se încheie, însă distracţia continuă în serile următoare.
Sursa foto: casadeculturaisacova.wix.com