Una dintre cele mai interesante și puternice povești legate de miracolele înfăptuite de Iisus este povestea unei femei căsătorite, surprinsă în timp ce păcătuia cu un alt bărbat.

În Biblie se spune că fariseii i-au adus o femeie adulteră lui Iisus să o judece după principiile și învățăturile sale cele noi. Conform legilor vechi, moștenite de la Moise, femeile care se făceau vinovate de adulter erau omorâte cu pietre.

Iisus propovăduia însă iertarea, mai ales pentru păcătoși, drept cea mai bună îndreptare și calea cea mai blândă pentru a îmbrățișa credința, cinstea și onoarea.

Fariseii au încercat să-l ispitească

Femeia era cu adevărat adulteră sau fariseii se foloseau de ea pentru a-l ispiti pe Iisus? Tânărul propovăduitor venea în mijlocul lor cu învățături noi care, deși porneau din legile Vechiului Testament, aduceau schimbări mult prea mari pentru acele vremuri. Iisus îi învăța să răspundă cu răbdare, cu înțelegere și dragoste la nedreptățile pe care le sufereau.

În unele traduceri ale Bibliei scrie că Iisus nu a vrut inițial să dea un verdict în cazul femeii adultere. În alte versiuni, el s-a aplecat să scrie în nisip.

Pilde din Biblie pline de înțelepciune

Cert este că, în cele din urmă, Iisus a găsit cel mai înțelept răspuns. El a chemat-o lângă Sine pe femeie, a tras o linie în fața ei și le-a cerut oamenilor care cereau cea mai cumplită judecată. ”Cel fără de păcat să arunce primul piatra!” Din acel moment, evreii care au vrut să o omoare cu pietre au părăsit locul și Iisus a rămas singurul drept, ca un judecător al tuturor, și al păcătoșilor, și al celor fără de prihană.

Cum toți știau că ascund păcate, nimeni nu a putut pune mâna pe piatră să lovească primul. Și cum pârâții ei au putut să o osândească, nici Iisus nu a jucat-o pe femeie.

Cât de credibilă e povestea?

Se pare că în versiunile mai vechi ale Evangheliei după Ioan, această poveste nu apare deloc. Cea mai veche mențiune a pildei cu femeia adulteră apare la peste 400 de ani de la moartea lui Iisus, în câteva scrieri biblice din secolul al V-lea. Iar primul text care conține această istorie este Codex Bezae, tradus atât în latină, cât și în greacă.

Cercetătorii care au studiat traducerile acestui Codex susțin că aici sunt adesea strecurate detalii și mici întâmplări care nu se găsesc în textul inițial. Printre aceste adaosuri se numără se pare și povestea cu păcătoșii care n-au avut curajul să arunce cu pietre.

Pe de altă parte, această scurtă istorie nu pare să fie scrisă în același stil cu restul evangheliei după Ioan. Mulți cercetători susțin că ea a fost adăugată de un traducător sau un scrib cu multă imaginație, chiar dacă se potrivește atât de bine cu celelalte pilde din Biblie.