Lacul venezuelean Maracaibo este locul furtunilor perfecte, cu mii de fulgere pe noapte şi tunete îngrozitoare. Oamenii trăiesc în apropiere, deşi lacul arată pe furtună ca poarta iadului. Nori grei, încărcaţi de electricitate, se adună în mod misterios deasupra locului în care râul Catatumbo se varsă în lacul Maracaibo. Fulgerele scriu arcuri voltaice pe cer, atât de luminoase, că pot fi văzute de la zeci de kilometri distanţă. Fenomenul se repetă aproximativ 260 de nopţi pe an, iar numărul fulgerelor este impresionant, depăşind câteva mii zilnic. Cercetătorii au numărat cel puţin 40.000 de fulgere într-o singură noapte, drept pentru care au numit acest fenomen ”furtuna eternă Catatumbo”. Înaintea lunilor secetoase, ianuarie și februarie, furtunile sunt cele mai violente, urmate apoi de cele din sezonul umed, în special în luna octombrie. În aceste perioade, se pot vedea aproximativ 28 de fulgere pe minut.

Fulgerele au ajutat Venezuela în război

Furtunile sunt înfricoşătoare pentru străini, dar pentru localnici, obişnuiţi cu furia norilor, sunt binecuvântate. Ba chiar au fost momente în care au jucat un rol hotărâtor în istoria țării. În anul 1595, lumina puternică a fulgerelor a dat de gol flota lui Sir Francis Drake, care se pregătea să atace pe întuneric garnizoana din Maracaibo. În 1842, cerul puternic luminat al nopţii l-a ajutat pe amiralul José Prudencio Padilla să înfrângă flota spaniolă. Datorită acelei victorii, Venezuela şi-a câştigat independenţa faţă de Coroana Spaniolă.

Cauze naturale sau fenomene paranormale?

Cercetătorii sunt fascinaţi de furtunile de pe Maracaibo, de violenţa şi mai ales de frecvenţa lor, dar nimeni nu le poate explica. Umiditatea excesivă şi temperaturile ridicate din zonă ar fi o cauză plauzibilă, cu toate acestea nu explică frecvenţa deosebit de mare a fulgerelor. Au fost şi perioade lungi de câteva săptămâni fără descărcări electrice, dar fulgerele se întorc întotdeauna spre încântarea turiştilor şi folosul localnicilor, care s-au obişnuit să pescuiască şi noaptea. Pe vremuri, când marinarii aveau prea puține instrumente de navigație, fulgerele de pe lacul Maracaibo constituiau un fel de far care îi ghida la gurile râului Catatumbo. Ei credeau că fulgerele reprezintă spiritul râului, iar dispariția lor pentru o perioadă mai lungă de timp era un semn prevestitor de rele. Venezuelenii consider și azi fulgerele un dar al zeilor, uimiți nu numai de forța lor, dar și de culorile pe care le au. În perioadele în care umezeala este ridicată, fulgerele capătă culori stranii de la auriu la roșu aprins, iar în sezonul secetos sunt mai degrabă albe. Pentru Venezuela de azi, furtunile din Maracaibo au devenit o comoară națională, iar fulgerele apar pe steagul regiunii Zulia, unde se află lacul.

www.123rf.com