Sf. Gertruda de Nivelles, patroana fobiei de șoareci

În mănăstirea pe care a construit-o pentru ea și sora ei, această tânără maică apare într-o icoană alături de câțiva șoricei. Belgienii de prin împrejurimi spun că cine se roagă la această sfântă scapă de frica de șoareci, ceea ce nu este deloc rău. Sf. Gertruda a fost fiica unui mare nobil belgian, Pepin de Landen. Povestea spune că ea ar fi refuzat o căsătorie avantajoasă pentru a se dedica vieții monahale. Gertruda era de mică foarte credincioasă și nimic nu a putut-o îndepărta de credința în Dumnezeu. La vârsta de 20 de ani, s-a retras la mănăstirea construită de mama ei.

Sf Isidor, patronul internetului

A fost arhiepiscopul Seviliei, prin anii 600, fără să aibă nicio legătură cu internetul și calculatoarele. Cu toate acestea, în 1999, numele lui a fost propus pentru a deveni patronul internetului. El este considerat printre primii părinți ai bisericii apusene și a fost una dintre cele mai erudite și faimoase figuri ale vremii. S-a îngrijit de educația preoților, a scris multe cărți cu tematici religioase, a tradus lucrările lui Aristotel în spaniolă și a dirijat mai multe consilii care au adoptat unele dintre cele mai importante norme și legi bisericești, transmise până azi.

Sf. Fiacru, patronul celor care suferă de boli cu transmitere sexuală

A crescut într-o mănăstire din Irlanda, prin secolul al VII-lea. Aici a fost pasionat de studiul ierburilor tămăduitoare și al leacurilor. Cu timpul, a devenit cunoscut ca unul dintre cei mai puternici vindecători din ținut, astfel că lăcașul în care se retrăsese era asaltat de bolnavi și oameni neputincioși. A fost nevoit să fugă în munții Franței pentru a-și regăsi liniștea. El mai este considerat patronul grădinarilor și al șoferilor de taxi.

Sf. Guinefort, un câine martir venerat ca sfânt

Povestea câinelui martir a fost scrisă de Stephen de Bourbon după o călătorie inițiatică la Lyon. Aici el a auzit că mamele își duc copiii în pelerinaj la mormântul Sf. Guinefort și a vrut să afle mai multe amănunte. Se pare că Guinefort a fost câinele unui mare nobil din regiune. Într-o zi, bebelușul familiei nobile a fost atacat în leagăn de un șarpe, dar câinele a luptat cu năpârca și a făcut-o bucăți.

Când doica s-a întors în camera copilului a văzut sânge pe leagăn și a crezut că animalul de pază al stăpânului a turbat și a omorât bebelușul. Nobilul însuși a văzut același lucru când a intrat în cameră și l-a tăiat cu sabia pe bietul Guinefort, fără să se mai gândească. Din nefericire, câteva clipe mai târziu, au observat trupul sfârtecat al șarpelui și și-au dat seama de adevăr.

Stăpânul câinelui a suferit mult pentru nedreptatea pe care o comisese. El a înmormântat animalul într-o fântână cu apă bună, a ridicat bolovani grei deasupra și a plantat câțiva copaci. Când lumea din împrejurimi a aflat despre sacrificarea bietului animal, a început să îi viziteze mormântul și așa a început să se vorbească despre miracolele pe care le făcea Guinefort pentru copiii neajutorați sau bolnavi.

sursa foto: 123rf.com