Chiar de la începuturile creștinismului, oamenii au simțit nevoia de a picta chipul Mântuitorului, icoanele lui având un rol protector asupra credincioșilor prigoniți.
Preoții, însă, au fost la început reticenți, deoarece învățăturile lui Dumnezeu ne arată să nu ne închinăm la chipuri cioplite și să nu ne facem vinovați de idolatrie.
Cu toate acestea, reprezentări ale nașterii lui Iisus și ale răstignirii sale au început să apară chiar din primii ani de la moartea sa.
Statuia din Cezareea
Episcopul de Cezareea, Eusebiu, unul dintre cei mai importanți preoți și istorici ai creștinismului timpuriu, menționează în lucrările sale că în orașul său de baștină a existat o statuie închinată lui Iisus.
Aceasta a fost comandată de femeia pe care Hristos o vindecase de sângerarea necontenită de care suferea de ani de zile. În semn de omagiu și pentru a avea chipul lui aproape, femeia a pus în casa ei statuia la care se închina zilnic.
Prima icoană, făcută de mâinile lui Iisus Hristos
Legendele creștine spun că prima icoană, prima pânză pe care se află trăsăturile lui Iisus, a fost făcută de el însuși. La rugămintea fierbinte a regelui Abgar din Edesa, bolnav de lepră, Iisus s-a spălat pe față și apoi s-a șters cu o mahramă fină, pe care au rămas imprimate trăsăturile sale ca prin miracol.
Pânza i-a fost de ajutor regelui și i-a redat sănătatea, drept urmare a devenit una dintre cele mai importante relicve creștine, păstrată cu sfințenie la Edesa.
Peste câteva secole a fost adusă la Constantinopole, dar a fost distrusă în timpul invaziei otomane.
sursa foto: 123rf.com/ wikipedia.org