Anahoreții din Marea Britanie. Cele mai stranii cazuri de izolare din Europa medievală

 

Femei și bărbați cucernici, de un curaj și un devotament ieșit din comun, au ales să trăiască rupți de lume, în cămăruțe zidite special lângă biserici. În Anglia, aceste stranii cazuri de izolare au dat naștere unui adevărat fenomen care s-a perpetuat din secolul al XII-lea până în secolul al XVI-lea.

Acești anahoreți erau, de obicei, personaje bine văzute în comunitatea lor. Aveau o brumă de avere care le permitea să trăiască în camerele zidite lângă biserici, fără să primească pomană sau ajutor din afară. Ei se rugau, meditau și aveau convorbiri lungi cu preoții sau călugării din lăcașul de cult, fiind de obicei oameni citiți, cărora li se cerea sfatul în anumite situații.

Cazuri stranii de izolare, lângă biserici

Documentele vremii arată că 780 de oameni au ales această viață, complet izolați de societate, dar ținând legătura cu fețele bisericești și oferind sfaturi la nevoie. Au existat printre ei numeroase femei și câteva dintre ele au susținut că au ales această viață în urma unor viziuni divine pe care le-ar fi primit de la Dumnezeu.

Camerele respective erau mobilate sumar și prevăzute cu trei ferestre mici prin care anahoreții primeau mâncarea, împărtășania și diverse obiecte de strictă necesitate. Se pare că uși nu existau, deoarece se presupune că cei care se retrăgeau aici se izolau complet. Intrarea era zidită, dar rămâne o întrebare despre necesitățile lor biologice.

Iuliana din Norwich, cel mai important reprezentant al acestui curent

Puține lucruri se știu despre cei care au ales să se izoleze complet de lume, dacă au trăit așa o viață întreagă sau numai o perioadă. Dar dintre aceste persoane mistice se distinge Iuliana din Norwich, prima femeie care a publicat o carte în Marea Britanie și una dintre cele mai importante figuri ale ascetismului englez.

La vremea respectivă, în secolul al XIV-lea, Norwich era al doilea oraș ca mărime din Anglia, al doilea după Londra, un oraș bogat, cu mulți oameni devotați creștinismului. În Norwich existau deja 35 de spații izolate de lume pe lângă abații și biserici, unde trăiau pustnici.

Adevăratul nume ale Iulianei din Norwich nu este cunoscut, ea primind numele cu care a devenit o figură publică de la abația Sf. Iulian unde trăia în izolare completă. Era cunoscută de foarte multă lume, nu doar în regiune, și era văzută mai degrabă drept o persoană sfântă. Iuliana a luat decizia să se izoleze la vârsta de 30 de ani, în anul 1373, în urma unor viziuni divine care au îndemnat-o să lase lumea și să se dedice rugăciunilor și iubirii lui Dumnezeu.

Prima carte publicată de o femeie în Anglia

Iuliana era atât de cunoscută și apreciată, ba chiar venerată de mulți, că oamenii veneau să îi aducă nu doar alimente de strictă necesitate, ci și bani sau obiecte de cult de valoare. Mica ei avere a ajutat-o să scrie prima carte publicată de o femeie în Anglia. Volumul numit ”Revelații ale iubirii divine” povestește cele 16 visuri sau revelații pe care le-a avut înainte de a se retrage în izolare la abația Sf. Iulian.

Azi, mai sunt doar puține consemnări despre anahoreții britanici din Evul Mediu. Regele Henry al VIII-lea a pus capăt acestei practici în anul 1539, unul dintre motive fiind faptul că misticii primeau foloase materiale de care nu ar fi avut nevoie. Azi, puține din camerele de izolare mai sunt păstrate pe lângă bisericile sau mănăstirile britanice și sunt folosite drept spațiu de depozitare.

foto: statuia Iulianei din Norwich, sculptată în anul 2014 pe zidurile catedralei din oraș