Al treilea ochi, intuiție feminină sau mister anatomic?

La cât de variate sunt ființele de pe pământ, este de mirare că cele mai evoluate vertebrate sunt înzestrate doar cu doi ochi. Biologii au descoperit, însă, că nu a fost dintotdeauna așa. Unele insecte și animale marine au și acum mai mulți ochi.

În urmă cu câteva milioane de ani, mai toate ființele erau dotate cu un organ în plus, sensibil la lumină, pe care l-au pierdut de-a lungul evoluției. Nu se știe cu certitudine dacă cel de al treilea ochi transmitea imagini către creier. Cert este că el a existat și că influența activitatea hormonală.

Omul a avut cândva al treilea ochi

Cel de al treilea ochi este încă vizibil la câteva specii de reptile, dintre care tuatara din Australia, supraviețuitoarele unui grup străvechi, care a apărut în urmă cu 200 de milioane de ani. În creștet, tuatara au un ochi parietal, cu o structură complexă, formată din cornee, cristalin și retină. Nu percepe imagini sau culori, dar percepe intensitatea luminii solare.

La fel au avut și oamenii, cândva, poate cu multe milioane de ani înainte de a învăța să meargă în două picioare. Iar vestigiile acelui organ care semnaliza când se face lumină afară și când se schimbă anotimpurile, există în creierul nostru. Este vorba de glanda pineală sau epifiza, aflată în centrul encefalului, între cele două emisfere ale creierului.

Ce rol are glanda pineală

O bună parte din activitatea epifizei a fost descifrată, dar nu se știe bine nici azi care este rolul ei complet în organism. Straniu este că glanda pineală este foarte mare în copilărie și scade dramatic în dimensiuni pe măsură ce ne maturizăm.

De la vârsta de 7 ani, celulele epifizei încep să fie înlocuite cu țesut conjunctiv. Un alt mister, poate și mai mare, este acela că nucleul epifizei conține celule similare cu cele din retină, care percep lumina și ne ajută să vedem.

Pe de altă parte, glanda pineală secretă melatonina, un hormon care inhibă maturizarea timpurie și reglează ciclul de somn. În timpul nopții, întunericul stimulează secreția de melatonină și ne induce nevoia de odihnă.

În schimb, pe timpul zilei, nivelul hormonului scade și intrăm în starea de veghe. Așadar, glanda pineală este legată de bioritmul corpului uman, de la ciclul somn – veghe până la ciclul de reproducere.

Epifiza, intuiția și starea de veghe

Rolul complex al epifizei este destul de puțin studiat și cunoscut. Melatonina, care este doar unul dintre hormonii secretați de glanda pineală, abia a fost descoperită în 1958. Celelalte substanțe produse de epifiză sunt și ele implicate în controlul activității hormonale.

În sistemul filosofic oriental, glanda pineală avea rolul de a deschide poarta minții către iluminare și către percepția universului dincolo de realitatea imediată. Lama tibetan Lobsang Rampa o asemuia cu cel de al treilea ochi, organ eteric cu care suntem înzestrați pentru a percepe iluminarea spirituală.

Filosoful francez Rene Descartes, influențat probabil de aceste informații, considera că este de-a dreptul sediul sufletului și că ea controlează percepțiile extrasenzoriale ale omului, inclusiv cel de al șaselea simț, cel al intuiției.

Bineînțeles, niciuna din aceste teorii nu poate fi probată. Cert este că glanda pineală nu este doar un apendice nefolositor, așa cum se spunea cândva, ci o glandă care merită studiată în amănunțime pentru că mai are multe secrete de dezvăluit.

sursa foto: 123rf.com