Pernele
Nici prin cap nu îți trece pentru ce au fost inventate pernele! Ca să ne păzească de gândaci, să nu ne intre în urechi, ochi sau nas. Cel puțin acesta era scopul lor în vechiul Egipt. Pentru strămoșii egiptenilor, capul era cea mai importantă parte a corpului și îl protejau prin diverse metode, inclusiv în somn cu ajutorul pernelor. Și chinezii foloseau perne cu sute de ani înainte să le descopere europenii. Ei dormeau intenționat pe perne tari, deși știau cum să confecționeze și perne mai moi, din blănuri fine sau pene. În concepția lor, pernele moi secătuiau energia organismului și nu constituiau o protecție bună împotriva demonilor. Și în Europa Evului Mediu, pernele erau considerate un semn de slăbiciune și nu erau permise decât femeilor însărcinate.
Cravatele
Originea cravatei este controversată. Soldații romanii purtau o legătură din material moale la gât să se ferească de răceală și să își șteargă fața. Alți soldați, de data aceasta din vremurile moderne, din Croația, purtau legături colorate la gât ca să își identifice colegii pe front. Dar după război, soldații francezi au fost cei care au introdus cravata la oraș, dar o purtau numai nobilii. Prin anii 1920, a fost adoptată și de actrițe, iar în anul 1924 Jesse Langsdorf i-a dat forma finală, așa cum o știm azi.
Tocurile
Primele perechi de încălțări prevăzute cu tocuri nu au fost inventate pentru femei și în niciun caz pentru un mers mai elegant. Tocurile au fost confecționate special pentru soldații persani, în secolul al XVI-lea, pentru a avea mai multă stabilitate când luptau în șa. Cu ajutorul tocurilor, își mențineau mai bine echilibrul pe crupa cailor și îi struneau pe câmpul de luptă. Pe la începutul anilor 1600, încălțările cu toc ajung la curtea Franței și încep să fie purtate de cavaleri și nobili. De altfel, nici nu puteau fi purtate decât de bărbații care nu făceau nimic toată ziua, decât să se plimbe.
Tricourile
Primul tricou a fost croit special pentru soldații armatei americane. În scurt timp, tricourile moi și călduroase au devenit preferatele militarilor din marină, care le purtau pe sub uniformele din lână aspră. Când au ajuns în magazine, mamele au început să le cumpere pentru copii, în loc de cămăși, pentru că erau ieftine și ușor de spălat. De la o haină fără pretenții, bună pentru muncă, tricoul a devenit azi o piesă de rezistență în garderoba tinerilor. S-au conceput noi modele și a devenit popular în întreaga lume.
Mica rochie neagră
Este o piesă vestimentară obligatorie în garderoba tuturor femeilor, este rochia care vine bine oricui, oricând și care te salvează când nu știi cu ce să te îmbraci la o petrecere. Dar povestea originilor ei nu are nicio legătură cu distracția. Inițial, doar văduvele purtau rochii negre și mamele care își pierdeau copiii. Inspirată de simbolistica rochiilor negre de doliu, care trebuiau să arate modestie, Coco Chanel a creat prima rochie neagră, simplă, care se purta cu un șirag lung de perle și care avea un preț accesibil pentru multe femei. Purtată tot mai des de actrițele de la Hollywood, rochia neagră avea să devină uniformă de lucru pentru femeile din America, în timpul celui de al doilea război mondial. În câțiva ani, modelele elegante ale marilor case de modă de la Paris sau Milano au impus mica rochie neagră drept piesa de bază din orice garderobă.
Cerealele de la micul dejun
Peste tot în lume, fulgii din cereale și laptele au devenit rețeta cea mai simplă și rapidă pentru micul dejun. Dar scopul lor a fost cu totul altul la început. Cerealele au fost inventate de frații Kellogg, adventiști de Ziua a Șaptea, cu un stil de viață foarte strict și cu o dietă foarte săracă. Membrii comunității nu aveau voie să mănânce carne, iar frații Kellogg au încercat să găsească un supliment pe bază de cereale pentru a înlocui carnea roșie. Pe de altă parte, inventatorii cerealelor fuseseră educați de mici că mâncarea pe bază de cereale este cea mai curată și te ferește de păcatele trupești.
sursa foto: 123rf.com