Variola maimuței, o nouă amenințare! Cât de periculoasă este în România!

Variola maimuței stârnește îngrijorare în Europa unde au început să apară cazuri noi în ultimii doi ani. Ne putem aștepta la cazuri sporadice și în România, drept pentru care este bine să știm cum putem recunoaște boala, cum se transmite și cum poate fi prevenită.

Riscul unei epidemii în țările dezvoltate este totuși redus! Virusul care declanșează variola maimuței s-a răspândit masiv și continuă să dezvolte mutații în zonele slab dezvoltate din Africa, unde este favorizat de igiena precară, de lipsa apei, de sărăcie și mai ales de consumul de carne de vânat infestată.

Ce declanșează variola maimuței

Primele infectări cu virusul care declanșează variola maimuței au apărut în Africa Centrală și de Vest în urma consumării de carne de vânat. Ulterior, boala s-a răspândit de la om la om. În ultimii ani, variola maimuței a apărut în Spania, adusă de emigranții din Africa, iar de aici s-a răspândit în diverse state europene.

Virusul respectiv face parte din familia ortopoxvirus care cuprinde 12 specii. Bolile asociate cuprind variola, variola vacilor, variola cailor, variola cămilelor și variola maimuței. De menționat că variola a fost eradicată la nivel global spre finalul anilor 1970 cu ajutorul vaccinurilor. Cu toate acestea, unele specii de virusuri întâlnite până acum doar la animale pot face mutații și pot infecta omul.

Variola maimuței este considerată încă o infecție virală rară, cu infectare umană accidentală. Cu toate acestea, peste 20.000 de cazuri au fost raportate în UE în timpul epidemiei din 2022. Aceste cazuri nu aveau legătură cu plecarea în călătorie în țările africane, acolo unde se știe că circulă virusul variolei maimuței.

Cele mai multe cazuri depistate în Europa au fost înregistrate în rândul bărbaților cu orientare homosexuală și au fost raportate prin intermediul serviciilor de supăraveghere a bolilor cu transmitere sexuală. Boala în sine nu este însă o boală doar cu transmitere sexuală. Oricine are contact direct cu o persoană infectată se poate îmbolnăvi de variola maimuței.

Cum se transmite boala

Principala modalitate de transmitere a acestui virus este transmisia zoonetică, adică de la animal la om. transmiterea de la animal la om. Focare de variola maimuței au apărut de obicei în rândul populațiilor care trăiesc în zonele rurale din Africa și care vânează și consumă carne de vanat. De asemenea, în regiunile în care se consumă carne de la animale exotice, s-au observat mai multe cazuri de variolă. Astfel, consumul de carne din surse nesigure, incorect pregătită și gătită, poate fi o modalitate de transmitere a virusului.

Variola maimuței se transmite și de la om la om prin secrețiile nazale, prin salivă, prin atingerea leziunilor cu puroi. Ceea ce subliniază specialiștii este că boala se ia după un contact prelungit cu o persoană infectată și mai ales prin contact direct cu pielea ei și prin contact sexual.

Variola maimuței nu se ia din aer, în schimb se poate lua și de pe obiectele atinse de o persoană infectată, care prezintă pustule pline de lichid pe piele.

Cum se manifestă variola maimuței

În mod obișnuit, de la contactul cu o persoană infectată până la apariția bolii trece o perioadă de incubație de aproximativ 5 zile. În acest timp pot apărea diverse simptome:

• febră intensă, 
• durere acută de cap,
• limfadenopatie (creșterea în volum a galnglionilor limfatici)
• dureri de spate,
• mialgii (dureri musculare la nivelul membrelor)
• astenie intensă, stare de moleșeală și de incapacitate de mișcare.  

Limfadenopatia este o caracteristică specifică variolei maimuței, în comparație cu alte afecțiuni care pot debuta cu febră puternică, migrene și dureri articulare.

Principalele semne care îți arată că ai variola maimuței sunt, însă, leziunile roșii pline cu lichid alb sau puroi. Erupția cutanată apare la 1-3 zile de la debutul febrei și reprezintă a doua perioadă a infecției. Veziculele roșii, cu vârf alb dur și dureros apar mai mult pe față, pe mâini și pe picioare, decât pe trunchi.

Erupția începe prin macule (leziuni plane, roșiatice), evoluează la papule (leziuni reliefate, ce pot fi palpate), vezicule (leziuni umplute cu un lichid transparent) și până la pustule (leziuni umplute cu un lichid gălbui). Pustulele apoi se deshidratează, formându-se cruste pe suprafața lor, care eventual se usucă și cad.

Variola maimuței este, de regulă, o boală limitată, simptomele fiind prezente între 2 și 4 săptămâni. Cazurile severe apar mai frecvent în rândul copiilor și al persoanelor cu o imunitate deficitară.
Complicațiile pot fi bronhopneumonia, sepsis și șoc septic, encefalită, infecția corneei cu eventuala pierdere a vederii. Mortalitatea dată de această infecție a variat de la 0 la 11% de-a lungul timpului, fiind mai mare în rândul copiilor. Mortalitatea variază între 3 și 6% pentru populația generală, subliniază UNICEF.

Cum poți preveni infecția cu variola maimuței

Virusul acestei boli nu se transmite prin aer, fiind mai puțin contagios decât virusurile gripelor, spre exemplu. El se transmite doar prin contact prelungit cu o persoană infectată, prin atingerea pustulelor cu lichid sau prin consumul de carne exotică infestată.

Așadar, în România există riscul să apară unele cazuri sporadice, dar nu se poate spune că există un risc de epidemie.

Variola maimuței este o boală de care ne putem apăra foarte ușor printr-o igienă riguroasă. Evită persoanele care au simptomele bolii și dezinfectează-te pe mâini și spală-te bine pe față și pe mâini până la coate cu apă și săpun. Ca multe alte virusuri, și virusul care determină variola maimuței este distrus cu săpun sau dezinfectant.

În cazul în care consideri că ai putea infectat cu acest virus, solicită imediat ajutor specializat, mergi la un spital de boli infecțioase și vei primi un tratament specific.

Există deja două variante de vaccin care ajută și care pot fi folosite în Europa, iar persoanele care au fost deja vaccinate împotriva variolei în copilărie au o anumită doză de imunitate și un risc foarte scăzut de a face boala.  

foto: Shutterstock