Pe măsură ce creștem și ne dezvoltăm, puține persoane au ocazia să afle despre ce înseamnă iubirea cu adevărat. O parte dintre ele nici măcar nu au parte de ea. Dacă înțelegem mai bine care sunt cele 3 “stări de agregare” ale iubirii avem mai multe șanse să o trăim.

Citește și: Cicăleala, dușmanul iubirii

Cele 3 “stări de agregare” ale iubirii. Întrebări esențiale

Cu toate aceste dezechilibre în dezvoltarea unei persoane, puși în fața vieții adulte, cu dorința de a ne găsi „perechea” ne trezim cu mai multe întrebări decât răspunsuri:

Cum este potrivit să îmi manifest iubirea?

Cum știu că iubesc?

Ce am de făcut în momentul în care cineva îmi spune că mă iubește?

Iubirea înseamnă sacrificii?

Știu că mă iubește, de ce nu simt că sunt iubit/ă?

Cele 3 “stări de agregare” ale iubirii. Starea ”lichidă”

Relația de cuplu din prisma tiparelor (starea “lichidă”, care curge de la o generație la alta). 

“În general, tindem să luăm același tipar relațional de la părinții noștri sau să căutăm opusul complet al acestuia. Ceea ce învățăm despre iubire și relații de la persoanele importante din viața noastră determină ceea ce o să ajungem să trăim în relația de cuplu adultă. Dacă nu suntem învățați să avem discuții deschise, sincere, fără judecată, vom trăi într-o relație cu multe goluri și neajunsuri de care este posibil să nici nu fim conștienți. Am fost întrebată „cum fac să îi arăt cât de mult o iubesc?”.

Întrebarea în sine m-a fascinat, pentru că am realizat că mulți dintre noi nici măcar nu am fost încurajați să purtăm astfel de discuții cu partenerul nostru. În toate ședințele de terapie în care am lucrat cu cupluri sau pe tema asta, am descoperit că majoritatea nici măcar nu discutau între ei provocările. Veneau să caute o soluție din afară, fără să fi avut întâi o discuție în cadrul cuplului.

Din acest motiv, încurajez discuțiile deschise, lăsând prejudecățile din ambele părți. Cu toții suntem oameni: predispuși la a face greșeli, predispuși la a răni prin acele greșeli, cu un trecut în spate, cu un bagaj emoțional despre care poate nu vorbim sau îl facem să pară mai mic decât este. Evident că putem să ne judecăm, este cea mai simplă și rapidă acțiune. Pentru o relație sănătoasă și echilibrată este mai util să trecem peste primul impuls. E bine să ne privim pe noi înșine, apoi relația, să căutăm să înțelegem înainte de a judeca”, afirmă psihologul.

Cele 3 “stări de agregare” ale iubirii. Starea ”solidă”

Iubirea de sine face diferența! (starea “solidă”, fundamentul iubirii). “Atunci când suntem încrezători, fericiți, împliniți și bine cu noi înșine, putem să construim un alt fel de relație. Relația de cuplu cu o persoană care nu își acordă suficientă atenție, care nu are grijă de propriile nevoi și care cere să fie salvată este foarte dificilă. Această relație este mai degrabă concentrată pe împlinirea nevoilor, decât pe a se cunoaște și a clădi o fundație sănătoasă care să dureze.

Asta nu înseamnă neapărat că dacă începe astfel, o relație nu poate evolua și crește. Oricând se poate schimba dinamica relației. Condiția este ca ambii să își dorească și să se implice în mod egal în proces. Ambele persoane ar fi de dorit să își ofere mai întâi ce au nevoie – spațiu, timp, atenție, iubire – pentru ca mai apoi să învețe unul de la altul cum să își ofere reciproc. În iubire fiecare are un limbaj propriu.

5 limbaje ale iubirii

În cartea lui Gary Chapman, „Cele 5 limbaje ale iubirii”, acesta evidențiază 5 astfel de limbaje diferite. În realitate, fiecare înglobăm câte puțin din fiecare, în procente diferite și o discuție despre asta poate să salveze mult timp într-o relație. Pe de altă parte, dincolo de limbajul personal de iubire – moduri în care ofer și aștept să primesc iubirea – fiecare dintre noi avem nevoi diferite în raport cu noi înșine și cu ceilalți. Și acestea sunt importante atunci când vorbim despre modurile în care relaționăm. 

psiholog Andra TănăsescuToate lucrurile pe care le-am menționat, țin mai întâi de procesul personal de autocunoaștere, care vine dintr-o iubire de sine profundă. Dintr-o dorință primordială de a ne cunoaște, de a ne vindeca și debarasa de rănile trecutului și din a deveni cea mai bună variantă a noastră, zi de zi. Așadar, cred că iubirea de sine este piatra de temelie a oricărei relații și atâta timp cât este făcută conștient, asumat și susținut, nu este egoism, ci altruism – o faci pentru binele tău și inevitabil are un impact pozitiv asupra propriei relații de cuplu”, conchide psihologul Andra Tănăsescu.

Sursa foto: 123rf.com