Cuprins
Cu siguranță ai observat și tu ceara de pe fructe, fie că ai cumpărat mere, pere, portocale sau chiar prune. Fructele capătă un luciu frumos, își păstrează culorile vii și sunt mult mai apetisante pentru cumpărători.
Ceara de pe fructe are rol de conservant și menține fructele bine hidratate, chiar dacă în sezonul rece ele încep să se usuce. De asemenea, ea le protejează de mucegai și insecte dăunătoare. Este o soluție convenabilă și ieftină pentru marii producători care își apără astfel recolta de fructe. Uneori, o poți găsi și pe unele legume din import, așa cum ar fi ardeii grași sau vinetele.
Cât de periculoasă este ceara de pe fructe
Unii producători folosesc ceară naturală de albine sau șelac pe care le pulverizează în strat subțire pe fructe. Dar aceștia sunt foarte puțini și de obicei este vorba de producătorii care se aliniează standardelor ecologice și aduc la rafturi fructe din culturi bio.
Pentru cine nu este familiarizat cu acest termen, șelacul este o rășină naturală produsă de o familie de insecte care trăiește în India și Tailanda. Șelacul poate avea nuanțe roșii sau portocalii și este excretat de insecte pe măsură ce consumă seva unor arbori. El este folosit în industria alimentară drept glazură pentru bomboane, acadele sau diverse dulciuri glazurate. Dar este folosit și în industria lemnului, pentru finisare și luciu, în industria farmaceutică și în cosmetice, în ceasornicărie sau în producția de instrumente muzicale sau de pescuit.
Șelacul este considerat comestibil, dar este mult mai sigur să îl speli de pe suprafața fructelor, dacă observi că sunt prea lucioase. Inițial s-a folosit pentru a proteja coaja portocalelor și a lămâilor, primind indicativul E904. Azi se folosește și pentru mere, pere, prune sau diverse alte fructe cu o coajă mai groasă.
Tipurile de ceară naturală sunt totuși destul de scumpe, iar cei mai mulți producători de fructe folosesc un soi de ceară sintetică, obținută din petrol. Aceasta este deosebit de periculoasă pentru organism, de aceea fiecare fruct pe care îl cumperi trebuie spălat foarte bine.
Cum deosebești ceara naturală de ceara sintetică
Este simplu! Încălzește apă într-un ibric aproape de temperatura de fierbere, scufundă mărul dat cu ceară câteva secunde în apa fierbinte. Vei observa că apar pe suprafața apei particule de ceară topită. Privește-le cu atenție!
Ceara naturală de albine se topește foarte repede și are o culoare foarte deschisă, aproape de culoarea untului.
Ceara sintetică se topește greu, are nuanțe mai închise și are și un miros chimic distinct pe care îl poți distinge destul de ușor după ce se topește în apă.
Cum cureți corect ceara de pe fructe
Indiferent că este ceară naturală sau ceară sintetică, ar fi bine să o cureți și să mănânci fructele cât mai curate. Coaja merelor conține un procent mai mare de antioxidanți decât pulpa și este foarte sănătoasă. În plus, o poți folosi pentru a face infuzii aromate cu scorțișoară și vanilie, delicioase în zilele reci de iarnă.
Așadar, curăță cât mai bine ceara de pe fructe! Iar pentru acest lucru poți folosi:
- Apa fierbinte: lasă fructele să stea câteva secunde în apa fierbinte, să se dizolve bine ceara, apoi spală-le cu un jet de apă caldă până când coaja nu mai alunecă în mâna ta.
- Apă caldă și bicarbonat de sodiu: înmoaie fructele în apă caldă în care ai pus o linguriță de bicarbonat; așteaptă câteva minute și apoi spală fructele cu apă caldă la chiuvetă, până când nu se mai simte coaja lucioasă.
- Apă caldă și zeamă de lămâie: înmoaie 2 – 3 fructe în apă caldă în care ai stors jumătate de lămâie; așteaptă câteva minute, apoi spală fructele în mod obișnuit
foto: Pexels.com